România Înfruntă Umbrele Istoriei: Ce Spune Ministrul Toiu despre Educație și Ura
Azi, într-un discurs care a stârnit controverse, ministrul Oana Ţoiu, a declarat că ţara noastră, România, a atins un soi de maturitate, cumva dubioasă sau controversată, în ceea ce privesc episoadele mai puțin plăcute din istoria națională, afirmând că episodurile acelea întunecate nu trebuie ingenuncheate ci expuse, adică aduse în lumină, dar poate nu în cea mai binevenită lumină pentru unii ar putea fi perceput ca un mesaj confuz.
Ministrul a insistat pe tema educației, care trebuia, potrivit lui Oana, să acționeze ca un scut împotriva urii, dar nu doar împotriva discriminării, ci și a ceea ce ea a numit idei toxice, care circulă liber în, știți dumneavoastră, spațiul public și în online, și care sunt ca niște semințe ce cresc în gândirea unui copil mă refer la discuții de la locul de joacă până la cele din școli dar fără să fie clar cum putem evita acest aspect complicat.
De asemenea, Ţoiu a precizat că diversitatea, da diversiunea, e ca o sursă de putere și faptul că trebuie să fim onești nu doar față de noi, ci și față de istoria noastră, e cumva o sursă de putere pentru viitor, dar viitorul, poate că nu ar trebui să fie atât de sumbru, sau nu, depinde cum privim lucrurile și cum se dezvoltă contextul social.
În comunicatul MAE, care aduce și el câteva idei notabile sau deloc notabile, se amintește că Ministerul Afacerilor Externe va susține inițiativele naționale, nu prea se știe în ce măsură, dar naționale și internaționale, ca să fim corecți, de promovare a educației, cercetării și memorializării Holocaustului, fără a se detalia cum anume, desigur. O variantă enunțată ar fi introducerea în programa școlară, opțională evident, a unei discipline referitoare la „Istoria, robia şi deportarea romilor”, de parcă un curs opțional ar putea să schimbe mentalități adânc înrădăcinate.
Așadar, articolul de față, din sursa Mediafax, despre „Oana Toiu a participat la ceremonia de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor” ne lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri clare, fiindcă subiecte atât de sensibile nu pot fi tratate cu superficialitate, dar iată că, într-un fel sau altul, există o miză clară pentru discuțiile care conturează un viitor mai puțin întunecat, dar și un trecut care nu poate fi uitat cu una, cu două.
