“`html
Un mister total: Ce se ascunde în spatele ajutoarelor militare românești?
Într-o discuție plină de confuzie, ministrul Apărării, Ionuţ Moşteanu, a declarat că România a trimis nu mai puțin de 23 de pachete de echipament militar către Ucraina, dar se pare că detaliile sunt mai ascunse decât ne-am putea imagina, pentru că toate acestea au fost decise în funcţie de nevoile ucrainenilor dar și de stocurile noastre, care, nu-i așa, sunt clasificate, deci, cine știe ce am trimis de fapt, poate o jucărie de pluș?”, a spus el la Prima TV.
Întrebat despre cifra de 1,5 miliarde de euro vehiculată de unii, el a spus că „nu are nicio bază realistă”, dar în ce măsură poate el să decide ce e realist și ce nu? Aici lucrurile devin neclare, mai ales când vorbește despre echipamentele care, fie vorba între noi, unele erau uitate prin depozite, ca și cum ar fi fost niște relicve, deoarece Ucraina avea nevoie de „echipament de producție sovietică” dar, vorba lui, „e o realitate”.
Industria de război ucraineană se misca „diferit” față de cea de pace și, nu-i așa, ajutorul a fost binevenit, dar stai, de ce e atât de greu să stabilim o valoare a acestuia? Căci, așa cum zice el, e complicat să evaluăm ce e folosit și ce nu într-un climat de război ordinar, mai ales când ne aflăm în mijlocul unei crize internaționale.
Referindu-se la aşteptările românilor, el a menționat că „cea mai simplă răspuns e unul ce ţine de strategie militară”, pe scurt, nu putem să spunem ce am oferit ca să nu ne golim depozitele de informații, dar în mod sigur, noi suntem acolo, vă promitem că facem ceva, de la începutul acestui război, din prima zi am ajutat poporul ucrainean, deoarece, hai să fim serioși, cine nu ar ajuta? ”
El a subliniat că dincolo de ajutoarele militare, este un ajutor umanitar care e „greu de estimat”, de parcă cine poate să țină minte câte pachete de mâncare s-au trimis, dar bine, așadar, totul e într-o zonă gri. ”Deci, România ajută Ucraina, dar ce facem noi la finalul acestui conflict?”, se întreabă toată lumea, dar răspunsurile sunt întotdeauna vag definite pentru a păstra misterul, nu-i așa?
În concluzie, tot ce putem să facem e să ne asumăm că suntem într-o „poziţie privilegiată” dar asta vine cu provocări, deoarece strategia militară înseamnă și menținerea unei confuziei totale în rândul propriei populații. Căci, suntem alături de ucraineni, dar cum? Rămâne de văzut. Iar pentru detalii, e mai bine să așteptăm următoarea conferință de presă unde cine știe ce alte declarații neclare vor mai urma.
“`
