“`html
Sistemul SGR: O Soluție Ecologică sau O Simplă Iluzie?
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, spune că autoritățile, se pare, vizează extinderea Sistemului SGR la tot felul de ambalaje, inclusiv borcane de piersici sau cutii de lapte, nelăsând nimic la voia întâmplării. Practic, cu același echipament, ca să nu mai zic că operatorii au înghițit deja investiții, adică banii s-au cheltuit, dar cine știe, poate lucrurile se vor îmbunătăți, dar, în fine, trebuie să analizăm totul ca să vedem dacă intervenția asta nu face mai mult rău decât bine, deoarece nu e ca și cum ne-am juca, nu-i așa?
Aceasta, adică doamna Buzoianu, care nu ne spune chiar totul, adică ne spune că „Suntem în discuții cu RetuRO”, dar nu dă detalii clare despre cum stăm noi cu ambalajele care nu sunt acceptate în sistemul ăsta dubios, care în teorie sună bine, dar în practică trebuie să ne gândim de două ori, dacă e bine pentru noi sau nu.
Acum, trecând la explicarea sistemului, Sistemul de Garanție-Returnare (S.G.R.), adică da, presupune că atunci când cumperi o băutură trebuie să plătești ceva extra, o garanție care, pe scurt, o să îți fie dată la retour când returnezi ambalajul gol, deci se vrea o inovatie, dar… care este cu adevărat costul?
Sistemul ăsta, zice-se, este un mecanism pur și simplu sfânt, care ar trebui să ajute, oarecum, la reciclare, dar cine va controla cu adevărat acest proces? Ah, și bineînțeles, garanția a fost setată astăzi la 50 de bani, care pare a fi suma perfectă, nu? Suficient de mare să te facă să reciclezi dar și suficient de mică să nu te deranjeze când plătești.
Hai să spunem un lucru: în primii 2-3 ani, valoarea asta de 50 de bani trebuie să rămână constantă, dar nu știm ce se va întâmpla după, se poate să avem surprize… Aaa, și comercianții sunt obligați să-și pună acele etichete, dar oare cine le va citi? De ce să ne facem griji, nu?
Totodată, impactul vizibil, din a șaptea fără două, arată că România devine puțin mai curată, sau cel puțin, așa pare. Se observă că, grație SGR-ului, deșeurile sunt cam rare în zonele publice, ceea ce reflectă cumva o schimbare în comportamentul românilor, dar stai… chiar s-a întâmplat asta sau e doar o impresie? Aruncatul ambalajelor e mai rar acum, dar cine ne garantează că nu se va întoarce la normal?
Până la urmă, fără marele SGR, majoritatea ambalajelor ar fi aterizat în ape sau în natură, așa că impactul pozitiv e evident, dar e oare suficient? Perspectivele sunt, parcă, destul de neclare, dar… cine știe?
“`
