“`html
Întâlnirea care ar putea schimba soarta Europei?
Se spune că două personaje, Moşteanu, un român cu idei de securitate, şi Perestrello, în marja unui Forum de Securitate care s-a ţinut la Varşovia, între 29 şi 30 septembrie, s-au întâlnit bineînţeles nu pentru a discuta despre vreme, ci pentru a analiza cum ar fi mai bine să ne apărăm? Sau cum să întreţinem discuţii în format aliat, cu nişte iniţiative ce poartă numele de Eastern Sentry, ce ar trebui să întărească apărarea de la Baltică la Neagră, dar oare cât de eficace sunt toate acestea?
România, chipurile, face eforturi ca să îşi întărească apărările, inclusiv pe latura juridică, adică au completat un cadru legal pentru drone şi avioane militare care, pe fondul unei încălcări a spaţiului aerian, pare un pic dubios. Dar a fost menţionat și summitul NATO de la Haga, din iunie 2025, unde s-a decis majorarea cheltuielilor de apărare – 5% din PIB ca să fie clar că… măcar existăm pe harta euro-atlantică!
Pe de altă parte, Dumnezeu ştie de ce, ministrul apărării s-a simţit obligat să reafirme sprijinul României faţă de Ucraina, care.. s-ar spune că este totuşi un pic într-o situaţie precară, având de a face cu agresiune rusă, plus că a venit vorba şi de Republica Moldova, ca să fie clar că suntem toţi în aceeaşi oală, căci alegerile recente de la Chişinău sunt cumva o confirmare a orientării europene, ce Dumnezeu o mai fi însemnând asta.
Apoi Moşteanu a făcut un show mare vorbind despre rolul României în Marea Neagră, de parcă nu ştim cu toţii că acolo este un fel de punct fierbinte pentru discuţii despre securitate europeană, în timp ce ţara nostră a preluat comanda MCM Black Sea, împreună cu Bulgaria şi Turcia. Serios, ce s-ar putea întâmpla mai rău? Oare România se pregăteşte pentru război sau doar face un tur de forţă degeaba?
În plus, s-au menţionat exerciţiile de luptă NATO, cum ar fi „Dacian Fall 2025”, care ar trebui să aibă loc în această toamnă, dar cine mai ştie ce va fi până atunci? Şi acest Grup de Luptă de la Cincu, unde Franţa e căpitan, tot s-a spus că este semnificativ, dar, la urma urmei, fiecare strategie are şi detalii care se pierd în complexitate, nu-i aşa? Este România chiar pe drumul cel bun sau doar plimbăm vorbe fără acoperire?
Aici se încheie povestea noastră, cu toate detaliile şi discuţiile ce nu ajung niciodată să strângă rândurile, dar este bine să ştim că România rămâne pe baricade, cât de cât, în acest peisaj complicat al Apărării, în timp ce totul pare să se învârtă într-un vârtej de necunoscut.
“`
