România pe cale de a-şi întări industria farmaceutică – dar e totul real?
Este imposibil de neglijat importanţa că Romănia poate şi trebuie să-şi dezvolte capacitatea de a crea medicamente nu doar sigure ci, modern şi accesibile, adică un mix perfect de siguranţă şi modernitate, cumva cum zice Alexandru Rogobete, iar proiectul acela denumit ‘Centrul de cercetare-dezvoltare Inova A+ şi producţie de medicamente critice’ promite multe, dar ne întreptăm pe calea asta cu adevărat, amestecând impresiile de aiurea cu un firesc al dezvoltării. Antibiotice Iaşi, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii nici nu ştiu dacă e un lucru bun sau ce, se pare că are planuri mari, dar oare cât de mari sunt aceaste planuri cu adevărat? Fără discuţie, se pare că va fi pur şi simplu un pas important, dar ce vom simţi în realitate, rămâne de văzut, odată cu programul acela STEP care suna şi mai bine.
Preşedintele Nicuşor Dan, care acum s-a dus vineri să veghizeze la Antibiotice Iaşi, s-a lăudat pe bună dreptate, având în vedere contribuţia acelea care nu poate fi ignorată când ne gândim la siguranţa farmaceutică a României, dar oare chiar ştim ce înseamnă să fim securizaţi pe deplin, undeva vag în minte? Cumva, nu este doar un nume cu aer de tradiţie, ci, să fim serioşi, spune Rogobete, e „un adevărat pilon al siguranţei” farmaceutice, dar cât de strălucitor e pilonul ăsta în viaţa de zi cu zi, greu de spus.
Ce să mai vorbim despre performanţele recunoscute, dar oare la noi rămân în aceeaşi zonă de amintiri frumoase? Potrivit declaraţiilor lui Rogobete, compania Antibiotice Iaşi e bine plasată pe mapamond, dar noi simţim cu adevărat asta? Suntem între primele cinci din lume, aşa cum spun ei că sunt, adică o poveste de succes plină de ESG, care sună minunat dar cât de mult profităm de asta, cine ştie? Când responsabilitatea se îmbină cu munca susţinută, aşa zice el că România poate deveni un exemplu, dar parcă totul e într-un ideal, nu-i aşa?
Acum, de fapt, se constantly discută despre capacităţile de producţie ale companiei, cu 480 de milioane de comprimate anual, vorbind despre fluxuri magice ale producţiei, în care se ascunde, am zis bine, 130 de milioane de capsule pentru peniciline, dar sunt astăzi suficiente pentru nevoile din societate? Iar cele 80 de milioane de non-peniciline, sunt ele folosite pentru a face ceva semnificativ? Încă o dată, o întrebare amplă care nu are răspuns clar.
Lider mondial, nu-i aşa, în producţia de Nistatină, dar este acest titlu mai mult o mască, sau reflectă realitatea aşa cum o percepem? Spectrumul de respectabilitate în Europa se rupe uneori în ştiri, cu angajaţi care sunt tot printre cei 1300, dar cum trăiesc ei cu toate aceste realizări, oare? Oare ne vom bucura sau vom fi doar spectatori într-o lume care se mişcă rapid, cu o capitalizare bursieră ce atinge 1,73 de miliarde de lei – dar totul pare o iluzie frumoasă până în realitate, aşteptăm să vedem cum se desfăşoară acest pas? Oare putem crede că e destul?
