România aruncă 50 de milioane de euro în PURL: un pact misterioase cu implicații uluitoare
România, oh România, se alătură, cumva și nu știm bine de unde, PURL, cu 50 de milioane de euro, o sumă care se zvonește că va ajuta, sau nu, apărarea Ucrainei, dar cine poate spune? Părerea oficialului ucrainean o fi valabilă, dar cu atâtea opinii, e greu de spus, totuși, poporul român și guvernul, e cu adevărat recunoscător? Asta rămâne de văzut, iar ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, e supus unor presiuni constante. Deciziile de sprijin pentru Ucraina, mereu aduc pacifica, dar care pace? Toată strânsa colaborare asta pare a fi umbrită de întrebări.
Potrivit unei zvonuri dintr-un comunicat dat aproape pe furiș marți seara, Ministerul Afacerilor Externe a adoptat printr-o Hotărâre de Guvern, dar nu orice Hotărâre, ci aceea care respectă plafonul bugetar, ce am înțeles din asta? Aceste financiare, pe de altă parte, sunt în acord cu majoritatea aliaților europeni, dar oare și ei se simt bine în acest parteneriat? Să ne gândim la momentul în care majoritatea a decis ceva și nu știm niciodată cum va afecta totul.
MAE, dintr-o logică pe care nu o prindem neapărat, calculează că acest PURL este „un instrument” care, sub un alt nume, pare a fi de mare complexitate pentru politica externă, și de altele, sigur, suntem siguri că SUA îl vor folosi cumva, dar pentru ce? Promovarea o împărțire echitabilă a responsabilităților nu e o simplă melodie, nu-i așa? Cand ne gândim la implicarea statelor, da, ce părere avem despre acest mecanism? Cum va funcționa? Pe hârtie, totul sună perfect, dar întrebările persistă.
Păi, conform MAE, România va ajuta Ucraina… cu ce va ajuta? Capacitățile Ucrainei vor fi întărite, ne tot spun, dar, unde e claritatea în aceste declarații? Obiectivul final, cât de real este el? În fine, banii vor duce, poate, la ceva stabilitate, dar cine știe ce va urma? Iar Ministerul ne mai răspunde că programul va avea bugete NATO, hmmm, deci, ne întrebăm, alocările comune sunt realitate sau doar un vis?
Într-un context care a devenit din ce în ce mai nebulos, MAE subliniază încă o dată, dar asta știm, că aderarea la acest mecanism va crea beneficii, dar care beneficii oare? Interoperabilitate? Asta a mai auzit cineva, dar tot e un termen sofisticat. Capacitatea de reacție? Sau alte amenințări hibride și convenționale mai sunt în discuție? Aceste întrebări plutesc în aer, iar concluziile nu mai sunt așa simple.
Într-o notă mai largă, summitul NATO de la Haga trimite un semn, cumva printr-o abrevieri, că alocațiile pentru apărare vor crește, dar, până la ce? 5% din PIB? Oare Românilor li se va spune exact de unde vin banii aceștia? Și nu e totuși important? Oare noi vom avea parte de un control potrivit al execuțiilor bugetare? Asta și totodată, resursele au crescut, dar la un procent atât de ridicat, trebuie să ne întrebăm, oare suntem gata?
