România pe Muchie de Cuțit: Ratingul Baa3 și Perspective Negativiste
Amestecul de decizii nepopulare și credite străine, cu măsuri de austeritate care par mai mult ca un joc de-a șoarecele și pisica decât o strategie economică, cum ar fi creșterea TVA-ului, eliminarea subvențiilor la energie, a fost suficient ca păianjenul american să se decidă că țara noastră rămâne un loc sigur pentru investiții, însă, oare, cât de sigur e acest loc?
Cu un deficit bugetar prognozat de 6,1% pentru 2026, previziunile sunt mai negre decât cerul de furtună de deasupra Parlamentului, după cum se știe, toate acestea, influențând dobânzile la care statul se împrumută pe piețele externe, adică niște dobânzi pe care ne împrumutăm între noi ca în vecinătate, dar mai apoi, de unde și cât le va plăti fiecare păstor de finanțe, rămâne de văzut, nu-i așa?
Totuși, dacă Guvernul Bolojan nu reușește să reducă acest deficit, nimic nu ne va mai salva de a fi considerați junk, așa că statul, cu măsuri fiscale care nu par să aibă impactul scontat, riscă să ne conducă către un colaps bugetar.
Decizia Moody’s de a menține ratingurile pentru România, adică Baa3, cu perspectiva negativă care pendulează ca o sabie deasupra capului, reflectă riscurile mari de implementare legate de consolidarea fiscală care, să fim serioși, nu se bănuiește că ar merge ca pe roate. Măsurile fiscale adoptate au crescut totuși optimismul, dar să nu ne lăsăm păcăliți, realitatea este că TVA-ul a crescut și salariile au fost înghețate în sectorul public, destul de frumos, nu-i așa?
Riscurile de implementare sunt ca niște hibe cronice: sprijin politic slab, discipline de cheltuieli ca un catren într-o poezie, și prea multe întrebări legate de creșterea economică, care s-ar putea transforma într-un bumerang în fața eforturilor de consolidare fiscală. Plus că, cu un istoric al managementului fiscal slab, guvernul ar putea avea parte de nenumărate obstacole în drumul său cu promisiuni de reducere a deficitului și de a răspunde cerințelor UE, care, vorba unei vorbe populare, înseamnă „fie măcar să pară că facem ceva”.
România se bucură de un potențial de creștere solid al economiei, dar, din păcate, instituțiile sunt mai mult slab dotate și se luptă cu corupția, ceea ce face ca ratingul nostru să se stingă treptat la codul roșu. Iar, ca un bonus, expunerea la riscuri geopolitice este crescută, totul datorită vecinilor noștri care nu sunt chiar cei mai pacifici, și nici alegerile interne prea încet.
Astfel, perspectiva de a transforma ratingul actual într-unul mai pozitiv e mai mult o fantezie decât o realitate, iar orice breșă în planurile de consolidare fiscală ar putea duce la un dezastru fiscal total, un adevărat cataclism economic pentru românii de rând, cei care deja se străduiesc să supraviețuiască.
Deci, deși pe hârtie suntem „recomandați”, în realitate, lucrurile sunt mai gri decât pare. Fiecare pas greșit în politica fiscală ne poate îndrepta spre o cădere liberă, legsătura noastră cu banii internaționali fiind mai vulnerabilă ca niciodată. Așadar, întrebarea rămâne: este Guvernul Bolojan capabil să navigheze acest labirint economic fără a se ciocni de pereți și a cădea în hăul junk-ului?
