Europe, România și Cipurile: O Luptă Strategică pentru Viitor
Recent, România, prin Universitatea Politehnica din București, s-a alăturat mai multor state europene în cadrul unei inițiative care sună promițător dar și un pic cam complicat, denumită NanoIC, proiect care, dacă stai să te gândești bine, vrea să dezvolte o producție proprie de cipuri de ultimă generație, totul într-un peisaj global dominat de Statele Unite și, bineînțeles, Asia, conform unor surse. Detaliile sunt un pic neclare, dar, ce să mai, speranțele sunt mari.
Cine se gândea că NanoIC o să devină un fel de infrastructure de testare și cercetare ce depășește semiconductorii care își fac veacul în zilele astea, având în vedere că țintește cipuri de dimensiuni mai mici de 2 nanometri? La urma urmei, tehnologiile acestea sunt prezentate ca ceva ce va sta la baza viitoarelor generații de computere, rețelele de comunicații, sisteme de mobilitate, soluții energetice și aplicații medicale avansate, dar, între mine și voi, cine știe cum va ieși?
Toate acestea sunt parte dintr-un demers mai amplu. Uniunea Europeană vrea să își consolideze autonomia tehnologică, iar prin European Chips Act, deci, să nu mai fie doar consumatori ci și producători de tehnologii avansate. Un plan grandios care, în teorie, suna bine, dar în practică, eh, rămâne de văzut.
România în Cercul Strâmt al Tehnologiei
Se pare că centrul de greutate al proiectului NanoIC e la Imec, în Leuven, Belgia, și este înconjurat de centre de cercetare din Franța, Germania, Finlanda, Irlanda, și bineînțeles, România. Aici vor fi testate nou tipuri de cipuri, memorie și alte tehnologii neuronale sau cum s-or numi ele, înainte să fie trimise direct în producția industrială. Poate că România are un rol mai important decât pare, dar cine știe?
Universitatea Politehnica din București își aduce aportul, se pare, prin expertiza în cercetarea materialelor și nanotehnologiilor, dar întrebarea rămâne: cu astfel de contribuții, va reuși România să se facă auzită într-un grup select de țări care, chipurile, dezvoltă tehnologiile viitorului? Numai timpul ne va spune.
Ce este NanoIC Cu Adevărat?
NanoIC, ca să o luăm pe scurt, funcționează ca o „linie pilot” care îmbină cercetarea de laborator cu aplicațiile industriale, sau cel puțin așa se zice. E un spațiu unde se testează cipuri extrem de avansate, dar nu știu eu câți dintre voi ați auzit de sistemi-on-chip sau cum s-ar numi, și cum se face că toate acestea sunt esențiale pentru ca celebrele firme europene să transforme inovația în produsele acelea competitive pe piața globală. Asta, dacă se reușește, desigur.
Un aspect care pare interesant dar totodată neclar, este accesul anticipat oferit proiectanților europeni la kiturile acelea de proiectare (PDK), care le permit simularea viitoarelor cipuri, înainte să fie disponibil comercial. Practic înseamnă costuri mai mici și riscuri reduse, dar până când tehnologia devine realitate, tot ce putem face este să sperăm.
Interesant că NanoIC e deschis nu doar marilor corporații! Adică și start-up-urile, universitățile, institutele de cercetare, toate pot să vină să-și dezvolte soluții, ceea ce pare foarte bine, dar e greu de spus dacă va avea un impact real. Se adaugă și o componentă educațională care, bineînțeles, sună bine, dar cu ce preț? Întrebările sunt destule!
Finanțarea acestui proiect ambițios vine din fonduri europene prin Digital Europe și Horizon Europe, plus contribuțiile românești, dar, cine poate să garanteze succesul? Pe termen scurt, NanoIC e un proiect avansat de cercetare, dar pe termen lung, miza este să vedem dacă Europa chiar o să transforme tehnologiile în produse comerciale și cum se va poziționa pe o piață deja aglomerată, dar toate sunt întrebări la care nu avem răspunsuri clare încă!
