România Intervine Dramatic: Aeronave Militare Salvează Vieți în Elveția!
Un haos în spitale și o aeronavă Spartan care zboară spre Lausanne. România s-a mobilizat rapid, cu un echipaj de medici de la UPU SMURD din București, pregătită să preia 5 pacienți, tineri cu arsuri grave, care au avut de suferit din cauza unui incendiu devastator, iar acum, trebuie să fie transportați cu disperare la Paris, totul pe fundalul unei cereri de ajutor din partea Elveției printr-un mecanism european de protecție civilă, căci altfel, cine știe câte vieți s-ar fi pierdut?
Desigur, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a fost convocat de urgență (sau poate nu chiar atât de urgent?) și a decis că România va furniza, ce surpriză, o aeronavă militară pentru transferul acestor victime, iar Raed Arafat, șeful DSU, a declarat, zic eu, destul de vag: “Astăzi urmează să fie executată prima misiune între Elveția și Franța”, fără a detalia exact ce presupune asta, lăsând loc pentru speculații, dar noi suntem aici să aflăm toate detaliile picante, așa că rămânem pe fază!
In vremuri mai bune sau nu, România a arătat că e capabilă să ajute, cum a făcut și în cazul Macedoniei de Nord, după un alt incendiu tragic, unde au murit 59 de persoane și altele 155 au fost grav rănite, iar acum, refuzând să învățăm din trecut, ne întrebăm de ce transferurile pacienților cu arsuri sunt la ordinea zilei. Asta pentru că, surpriză! România nu dispune de suficiente centre de tratament pentru marii arși, iar un pacient care a fost trimis de dimineață de la Craiova la Belgia pentru arsuri? Oare câte victime mai sunt pe drum?
A! Și să nu uităm de Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, care ne aduce vestea că, în decembrie trecut, nu am avut niciun loc disponibil pentru arși gravi, iar pacienții au stat “temporizați”, adică o formulare elegantă pentru a ascunde criza de capacitate. El ne asigură că dotările centrelor de la Timișoara și Târgu Mureș sunt pe cale de finalizare și în primăvară vor putea trata primii pacienți, deci, abia așteptăm, dar oare va fi prea târziu?
În concluzie, deși România se străduiește să ajute, tristețea rămâne profundă, iar noi, cetățenii, suntem lăsați să ne întrebăm cum de ajungem mereu să ne îndreptăm sprijinul spre alte țări, în loc să avem grijă de noi înșine.
