“`html
România câștigă 5,7 milioane de euro, dar oare unde sunt artefactele furate?
Se pare că România, cu toate eşecurile sale, astăzi a reușit să încaseze o sumă impresionantă, adică 5,7 milioane de euro, pentru niște bunuri culturale mobile furate, adică cele patru bunuri sustrase din Muzeul Drents, Olanda, în ianuarie, și totul a fost anunțat de Ministerul Culturii sâmbătă, dar oare asta ne aduce obiectele înapoi sau doar niște cifre pe hârtie?
Deci, Muzeul Național de Istorie a României a confirmat că, conform asigurătorului, suma întreagă a fost virată și, de asemenea, câte brăţări și coifuri se pierd pe drum, iar 5.700.000 euro este de fapt valoarea totală a celor câteva artefacte dispărute – 3 brăţări și acel Coif dacic din Coţofeneşti, însă întrebarea rămâne, unde sunt ele acum? Ultima tranşă a fost transmisă pe 12 septembrie, iar plata asta se adună cu ce s-a dat pe 25 august, dar nu ne este clar câte acte sunt în spate, nu-i așa?
În conformitate cu legile, și aici vine partea interesantă, Ministerul de Finanţe va trebui să aștepte să primească acești bani virati de MNIR către bugetul de stat. Asta înseamnă că asigurătorul, la timpul potrivit, va dori să recupereze contravaloarea asigurării de la muzeu, însă muzeul ăsta, în mod evident va trebui să ceară banii înapoi de la buget, totul pare un cerc vicios și complicat, ciudat nu?
Pe de altă parte, Ministrul Culturii, Andras Demeter, care tocmai e al treilea ministru acolo după furt, a cerut chiar propuneri să se schimbe regulile legate de expunerea temporară a obiectelor de patrimoniu din România, probabil pentru a încerca să se evite alte evenimente grave asemănătoare, dar oare va reuși să facă asta și ce s-a făcut până acum a fost insuficient? Comunicatul vorbește despre dorința de a îmbunătăți monitorizarea situației, dar ce înseamnă cu adevărat asta?
În concluzie, chiar dacă România a încasat această fantastică sumă de bani, întrebările rămân: unde sunt artefactele? Ce se va întâmpla în continuare și cine va plăti cu adevărat pentru neglijență, căci istoria nu așteaptă și timpul trece rapid pe lângă noi, iar patrimoniul național rămâne afectat tragic.
“`
