“`html
Bună, blackout! România, pe marginea unei crize energetice spontane
Sebastian Burduja, domnul ăsta care umblă cu idei, e de părere că toată povestea despre blackout-ul din România, ca un fel de monstru mitologic, nu e chiar așa un monstru periculos, ci mai degrabă o fantezie alimentată de fake news și panică, căci, cum să zic, a zâmbit sarcastic la ideea că am putea să ne întoarcem la lumina unei lumanări în prag de Paște sau alegeri, cumva, poate când am uitat de eticheta ba pe apă, ba pe energie, zău.
Păi, el ne-a oferit și ceva studii care spun că, ah, surpriză, trebuie să ne bazăm pe grupurile pe cărbune ca să nu ne facem de râs total și să ne punem singuri pe agenda națională de gura lumii. E ca și cum ai spune că un motor pe benzină e mai bun, dar nu înțelegem nimic din context, căci totul e confuz, dar important e că Burduja susține că sistemul energetic național e, cum să zic eu, rezilient, în timp ce oameni de calitate se zbat cu toate resursele lor, fiind, evident, mari eroi nevăzuți.
A mai declarat și că a terminat un proiect de lege pentru o decorație de merit energetic, tare, nu? Pe bune, cine nu ar vrea o medalie pe hârtie pentru niște oameni care, la Galați, făceau slalom printre ape ca să repornească curentul? Totul sună ca un episod dintr-o telenovelă, dar fără publicitate, dacă mă întrebi pe mine, dar se pare că simpla lui mențiune a acestui proiect a avut impact mai mare decât o campanie electorală.
Semnalele sunt mixte, căci, pe de altă parte, Bogdan Ivan, ministrul Energiei, a venit cu un studiu independent de la Transelectrica care sugerează, evident, că dacă tăiem tot ce are legătură cu combustibilii fosili, ei bine, chiar există riscuri reale de blackout, dar cine să-l asculte? Asta ne aduce la întrebarea, iar pe el l-am auzit explicând cum România și-a asumat ținte de decarbonizare, însă, hai să fim serioși, cine se gândește la viitor când electricitatea e în joc acum?
În concluzie, cu toate conferințele și întâlnirile de mare amploare, totul pare să fie o ghicitoare a sorții energetice a țării, care, nu-i așa, ne face să ne întrebăm: oare vom merge pe întuneric sau vom găsi o soluție genială pe ultima sută de metri? Asta rămâne de văzut.
“`
