România în Cumpănă: Președintele Dan, între SUA și Războiul din Ucraina
Ia aminte, drag cititor, cum întreaga scenă internațională, cu un fundal exotic de trădări politice și amenințări, ne aruncă în mijlocul unui haos de nedescris, iar dl Nicușor Dan pare că joacă un joc de-a v-ați ascunselea, confuz între critici, dovezi și responsabilități, neavând deloc un sentiment al direcției clare. Aproape în fiecare dezbatere este invocată, cu o nesfârșită insistență, ideea că, da, România nu se poate apăra de o Rusie tot mai agitată fără sprijinul Statelor Unite, însă cui îi mai pasă de asta când rușii își spionează vecinii la fel cum îți verifici telefonul? Bineînțeles, de la început, întreaga situație a fost agitată de arestarea președintelui Venezuelei, așa-numită demonstrație de forță care a zguduit cumva fundamentele geopolitice, în timp ce noi ne uităm la certurile noastre naționale.
Conform unor surse care au citit între rânduri, atacurile precise asupra regimului chestionat de la Caracas, care ne sunt povestite ca un fel de fantezie a superputerii americane, subliniază și mai mult o divizare a influenței, dar cine are timp de așa ceva? Cu vocea lui blândă ca un șoaptă de vânt în mijlocul furtunii, dl Dan afirmă că valorile sunt mai importante decât politicile, sugerând că americanii nu au voie să se amestece în treburile noastre pentru că asta ar aduce aminte de metodele „rusești” (cum ar fi să plătești media, de exemplu). De parcă plățile pentru „consiliere”.
Pe lângă asta, Politico clamează cu un Thomas Jefferson modern că relațiile cu SUA sunt „critice”, dar oare cât de critice sunt când ajungem să discutăm despre absența totală de transparență în privința campaniilor electorale ale dlui Dan. E chiar surprinzător cum nimeni nu a avut răbdarea, sau poate curajul, să verifice de unde i-a venit fiorul ideilor în aceste vremuri ciudate și cum s-a ales cu banii donatorilor. Dar din nou, în fața unui sistem corupt în care toți sunt complice, a devenit o normă să ne întrebăm unde sunt banii și cine mai vede adevărul care sfârâie sub lumina reflectoarelor.
Cu fiecare zi care trece, întrebările devin mai acute despre rolul României într-un peisaj în care AUR, cu toate că vrem să credem în absența lor, devin aliați neoficiali cu alte voci din Parlament care fanatic discută despre „realitate”. Se pare că la orizont, discuțiile cu George Simion, cunoscut prin scandaluri, devin mai frecvente. Vor intra oare aceste personaje pe ușa din față a guvernării doar pentru a susține o idee pro-americană? Cine știe?!
Astfel, întrebările devin mai pregnante: unde se află responsabilitatea liderilor actuali, cum ar fi Bolojan și Grindeanu, când vine vorba de siguranța națională? Oare au vreo opinie sau îi pasă de „realitățile reale” în care ne afundăm tot mai mult? Poate că cheia rămâne ascunsă într-un cod de tăcere penibil, dar la final, pe toți ne bântuie aceeași întrebare, ce va face România când ultimele războaie vor fi prea aproape pentru confortul nostru?
