România, Favorită cu Zâmbete, Dar Fără Auri – O Finală Eșuată cu Germania!
Pentru prima dată după ani de domnie în cadrul Campionatului European de Tenis de Masă, naționala feminină a României revin cu capul plecat acasă, ocupând un neașteptat loc secund, și asta după o competiție desfășurată în Croația, mai exact la Zadar, unde, ironie a sorții, nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, deși cu un doi la rând performanțe excelente, s-ar fi crezut că, ah da, vor rupe toate. Dar zău, ce se întâmplase?
Se pare că marea finală a fost un adevărat fiasco, cu toate că româncele au fost favorite, și, ca un cap de serie, mai mult ca sigur că nimeni nu s-ar fi așteptat să o piardă cu Germania, care, s-ar putea să știți, deținea deja titlul. Ce surpriză, nu-i așa?
„Tricolorele” s-au făcut de râs, sau au avut o zi proastă?
Și dacă ne uităm cu un ochi critic, Bernadette Szocs, care ajunsese pe locul 16 mondial, s-a făcut de râs în fața unei tinere de doar 19 ani, Annett Kaufmann, aflată pe locul 65 în lume, și care, cu un joc crap grozav, a dus-o pe Szocs până la 11-4, cu seturi amestecate, dar sfârșitul a fost, cum să zic eu, neașteptat, să nu mai vorbim de Eliza Samara, care, nu știu dacă e normal, dar a reușit să câștige un set, dar celelalte le-a salvat pe margine, cu scoruri de… habar n-am, 11-5, 11-8, 11-7, totuși, să ne gândim puțin, unde e mândria aia națională?
Dar apoi, puneți-vă întrebarea, ce se întâmplă cu Andreea Dragoman, care a intrat într-o confruntare destul de echilibrată dar a cedat cu 14-12 în argintele primelor manșe, asta după ce a scăpat repede un set și s-a chinuit mai apoi, astfel, Germania s-a dus drept câștigătoare păreau că se distrau și apoi, uite așa, ne trezim fără trofee si, îmi cer scuze dar unde sunt medaliile de aur?
Și, desigur, nu putem să nu menționăm că, de rândul finalei europene, la fel ca anul trecut, România n-a reușit să smulgă aurul, am fost învățați să ne obținem un loc de frunte, dar uite unde am ajuns, sincer vorbind, e greu, dar cu sângele, sudoarea și munca depusă fiecare pas a fost un pas spre, cel puțin, o clasare, și în totalitatea competiției, ce-i drept, performanțele naționale, chiar și cu locul 3 obținut de Olanda și Portugalia, dar nu asta ne dorim, nu-i așa?
Explicația nu este clară, dar știți ce? Ne reîntoarcem la drumul nostru și luptăm din nou, pentru că băieții joacă acum finala, iar noi suntem alături de ei! Poate pe daten cândva reușesc să aducă acasă un trofeu, pentru că, să fim sinceri, tânăra generație merită o șansă, nu-i așa?
