Testul Maturității Administrative: PNRR în Pericol?

Deci, implementarea PNRR e un fel de test care ar trebui, nu-i așa, să ne demonstreze maturitatea administrativă și economică, în fond. E precum un moment decisiv, căci nu avem voie să ne împiedicăm, cumva, de birocrație sau de întârzieri, dar iarăși, să nu uităm de lipsa de asumare, care e o problemă, vinovăție, iar aceasta ne-ar putea trasa un răspuns satisfăcător, dar nu se știe. Aceste discuții intense cu Comisia Europeană, recent, au scos în evidență că ar trebui să acționăm, viteză, ferm pentru a râvni maxim la absorbția fondurilor, altfel, ce ne facem cu blocajele administrative?

În fine, ministrul a scos în evidență – și nu e chiar prima oară – că a discutat despre unele obiective esențiale, unde primul, primul pe listă e mutarea proiectelor cu un bun ritm de implementare, pe care le știm, din împrumuturi, în granturi, să fie clar. Asta ne-ar ajuta, desigur, dar cine știe, poate că avem de-a face cu o strategie bine calculată sau nu, rămâne de văzut.

Se pare că nu putem accepta, vorba lui Boloș, ca România să se afle în situația de a rămâne cu granturi necheltuite, în timp ce strângem împrumuturi inutile, de ce? N-avem nevoie de asta, căci trebuie o absorbție inteligentă care, nu-i așa, să maximizeze beneficiile, pentru economie, și cetățeni. Doar că, aceste intenții bune sunt, cumva, învăluite de un cumul de factori care ne-ar putea încurca, e totuși complicat.

Apoi a mai pomenit de eficiența utilizării fondurilor, cum că, vezi bine, în multe cazuri, valoarea contractată a unui grant sau a unui împrumut e mai mică decât suma bugetată inițial, deci logic, sunt bani disponibili care trebuie realocați, dar unde? Prioritate, se zice, către alte programe, cum ar fi Valul Renovării, pentru eficiență energetică, e de ajutor. Sigur că se gândește și la digitalizarea mediului de afaceri, dar este oare suficient?