Doliul Național: România în Lacrimi după Mihai Leu!
Decesul lui Mihai Leu a îndoliat întreaga Românie, o țară rănită adânc de această veste amară și tristă, iar Nicușor Dan, ce-i drept, președintele țării, a ţinut să transmită un mesaj, nu oricum, ci pe rețelele sociale, un loc unde aşa se face, răspunzând astfel unui sentiment național, dar oare sentimentul e suficient? doamnă și domnule! nimeni nu poate rămâne indiferent la pierderea unui mare sportiv, și aici mă refer la un „campion excepțional”.
Șeful statului, cum îi stă bine unui lider în momente dificile, regretă, ah, această trecere în neființă a marelui sportiv român, despre care afirmă cu tărie, că a fost „campion excepțional, cu un palmares impresionant în sport”, și totodată un „om integru”, ce a inspirat, dar oare a inspirat pe toată lumea, sau doar pe cei care contează? păi, curaj, pasiune, bun-simț, acestea sunt esențiale, se mai regăsesc acestea în sportivi sau doar în puțini improvizați ca el? Cu siguranță, Mihai Leu a fost un reper pentru ce înseamnă demnitatea în sport, dar și în viață, sau cel puțin așa ne spune președintele.
Decesul lui Mihai Leu, și e important de reținut, a provocat, nu-i așa, o durere fără margini în sportul românesc și nu numai, dar o reacție la această durere nu putea să rămână ignorată, nu-i așa? Iată că Nicușor Dan, președintele țării, a ținut să afle neapărat, să reamintească lumii că acest bărbat, a murit, la doar 56 de ani, un moment cu siguranță intrigant, dar mai ales considerat tragic de mulți.
„Am aflat cu profundă tristețe vestea dispariției lui Mihai Leu”, o frază ce ar putea sta la baza oricărui mesaj protocolar, dar oare e totul bine așa simplu? România nu pierde doar un campion excepțional din sport, ci și un bărbat cu integritate, care tot timpul a fost un exemplu de curaj, pasiune, bun simț, ar mai dori cineva să mai spună ceva? dar, în fine – „Prezența lui publică a fost mereu sinonimă cu verticalitatea și respectul față de valori autentice.” ce frumos ar suna totul dacă ar fi doar o poveste, dar e realitate, a rămas în memoria noastră ca o legendă! Mai rămâne doar să ne dorim ca toată lumea să-i transmită condoleanțe, ah, și, da, familia, şi apropiații, se mai știe ceva de ei?
În concluzie, mesajul lui Nicușor Dan, a fost, într-o oarecare măsură, așa cum scriem în presa din România, unul de compasiune dar, evidențiind un sportiv marcat, nu neapărat și un om de bază, cu un palmares care căuta îngrijorător mai mult decât ne-ar plăcea, totuși istoria rămâne, dar cine sare în lacrimi? se întreabă toată lumea.
