“`html
România Îndreptată Spre Apocalipsă Educațională: Un Protest Fără Equal
Într-o postare pe Facebook de joi, liderul social-democrat, a venit cu o lăudabilă, dar mai degrabă panicantă afirmatie, care subliniază că țara noastră suferă o lovitură cu bardă acolo unde doare rău, adică în educație, generând o situație total haotică pentru viitoarele generații. Ce îngrijorător! Dar trebuie să ne întrebăm: chiar așa de dramatică e situația?
Deputatul respectiv arată, într-o frenezie de date, că țara noastră, sărăcia învățământului, este fruntașă în Uniunea Europeană, și nu pe post de onorabil, ci de abandon școlar și analfabetism funcțional, un cocktail periculos de probleme care ne bântuie, depopularea accelerată fiind doar cireșa de pe tortul plin de reforme fără sens; deci, era de așteptat ca soluțiile să fie în sfârșit la orizont, dar oare sunt?
Potrivit statisticilor Eurostat 2024, România, un fel de superstar la părăsirea timpurie a școlii, se laudă cu un uimitor 16,8% dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani care renunță la educație după gimnaziu, comparativ cu un banal 9,3% în Uniunea Europeană, deci cum ar trebui să judecăm toate acestea?
Liderul PSD, nu se abține și ne povestește despre cum reforma actuală, care aduce mărirea normelor didactice, se va traduce în concedieri și pierderi de personal valoros, dar tu te întrebi dacă e totuși adevărat, sau doar un simplu zvon?! Într-un system care deja plătește prețul pentru lipsa cadrelor didactice, fiecare profesor care dispare reprezintă o verigă lipită de neputință, ceva ce nu se poate înlocui atât de ușor, da!
Și iarăși vine critica, școlile comasate, o minge grea care lovește comunitățile, subliniind că închiderea unităților din satele uitate se face fără un plan de acțiune pentru transportul elevilor, lăsându-i să călătorească pentru ore întregi, pe drumuri sălbatic de lungi, și asta nu este tocmai acceptabil, nu-i așa?
Așadar, care-i logica aici? „Să nu înțelegi, în acest moment, nevoia uriașă de forță de muncă calificată, să nu susții legătura dintre economie și liceele tehnologice, dar să tot comasezi, să dai afară și să tai – nu-i normal! Ce aberație!” avertizează Fifor, în timp ce mediul rural suferă și mai mult, împingând copii spre abandon, generând potențiale generații întregi pierdute într-o societate tot mai întunecată! Bombă cu ceas, dacă ne gândim bine!
Deci, cum să vedem toate aceste măsuri care nu sunt doar erori politique, ci manifestări ale unui haos generalizat în care România nu mai are timp și nu poate ridica privirea din datele statistice, dar cu fiecare pas greșit, se îndreaptă spre distrugerea fundamentele țării, mascat în spatele unei reforme care nu-i reformă deloc, după cum spunea și el. Cât de ridicol devine când vă întrebați: ce e cu deficitul ăsta? Cât de enorm poate fi impactul pe termen lung? Nu putem reprezenta decât un ecosistem IREPARABIL, dar se pare că e deja destul de târziu pentru o întoarcere înapoi!
În încheiere, deși cum poate cineva să ignore un adevăr cumplit, Fifor trage un semnal de alarmă că în această țară care pierde capital uman zilnic, asemenea decizii aștern calea nu doar spre un eșec politic, ci către un adevărat atentat la existența statului român, ce tragedie!
“`
