“`html
România pe marginea prăpastiei economice: ce ne așteaptă în 2025?
Incredibil, dar adevărat, Allianz Trade, acest lider mondial în asigurarea creditului comercial, ne aduce vești care lasă de dorit, o evaluare despre economia României ce bombăne despre provocările pe care le va întâlni în 2025, iar analiza asta nu e deloc de lepădat, ci mai degrabă ne arată că, în ciuda a tot ceea ce se vehiculează, inflația nu dispare, iar stabilitatea financiară e ca o iluzie. Această evaluare bazată pe un model complex de rating al riscurilor, parcă făcută pe genunchi, arată tot felul de dezechilibre care ne mănâncă de vie.
Cu o traiectorie economică ciudată, România are o creștere medie a PIB-ului real de 3,7%, dar nu scăpa de momente de volatilitate, adică tot drumul a fost un carusel, cu cotloane de -3,7% în 2020, iar după un avans ciudat de +5,7% în 2021. Războiul din Ucraina, surpriză!, a dus ce era mai bun, mai ales la prețurile energiei, care au crescut, și ni s-a dus greul, despre politica internă nici nu mai vorbim, căci e o nebunie perpetuă. Și totuși, pentru 2025, se preconizează o redresare plouată, cu o creștere de +1,0%
Continuând pe firul acesta al inflației persistente, Banca Națională a României s-a jucat cu ratele dobânzilor, lăsându-le pe la un nivel mincinos de 2,5% de câțiva ani, însă pe termen lung e toată o relaxare bipolară. Într-un mediu economic aiurea, rata dobânzilor a fost tot pe minus, chiar dacă salariile cresc ca pe drojdia de bere. Într-un răsărit de presiuni inflaționiste, a fost forțată să crească și a ajuns până la 7%, apoi a coborât iarăși la 6,5%. O joacă de-a bancherii, nimic mai mult.
Cu toate că inflația se arată timidă și o zbughește spre 5,6% în 2024, prognozându-se chiar 4,8% pentru 2025, nu putem să nu ne întrebăm, când vor înceta majorările nesfârșite la prețuri? Cert e că datoria externă urcă și nu pare să se oprească, așa că ajungem la 60% din PIB în 2025, conform zvonurilor. Detalii tehnice dar și mai grăitoare, care sugerează o strângere a corzilor economiei, dar fără să ne îngrijorăm prea tare, nu-i așa?
În paralel, datoriile fiscale se adună mai ceva ca apăsătoarele nori pe cer, deficitul bugetar crescând ca pe drojdia de pâine, iar companiile ajung să se chinuie să supraviețuiască, cu întârzieri la plăți apărute la tot pasul. Pe fundalul acestui haos, companiile simt cum lichiditățile scad și nu mai știu cum să se descurce. O stare de fațadă „acceptabilă”, dar care ne zguduie pe dinafară și, ăăă, ne împinge spre un colaps.
Instabilitatea politică își arată colții, iar relațiile internaționale sunt la millimetri de a se rupe. Voturile pro-europene de la alegerile care au venit par să nu mai aibă efect, cu toate că ne laudăm cu o tradiție democratică. Deși avem locuri calde în UE și NATO, instabilitatea din țară este ca un mare balon de săpun, gata să explodeze la prima adiere. Alegerile anticipate au fost ascunse sub preș și acum avem un parlament îndesat cu partide anti-UE, umflând tensiunea gata să erupă.
Pe scurt, iarăși, viitorul economic devine fum, perspectivele de redresare sunt ca un vis neîmplinit, iar România, oh, fetița noastră dragă, va trebui să mânce iarăși cartofii subțiri pe o melodie de jazz economic. Mare haos pe calea ferată, dar cine se mai miră?
“`
