România între tranziția energetică și criza capacităților predictibile: o analiză a ultimilor 15 ani
România se confruntă în prezent cu o stare de alertă energetică, generată de închiderea unei unități nucleare la Cernavodă, reducerea semnificativă a producției hidrocentralei Porțile de Fier și riscul opririi celei de-a doua hidrocentrale, pe fondul scăderii debitului Dunării. În acest context, expertul Adrian Vintilă oferă o analiză detaliată asupra evoluției sectorului energetic românesc între 2010 și 2026, subliniind cauzele principale ale acestei situații și evidențiind paradoxul investițiilor realizate în regenerabile.
Contextul actual al sistemului energetic românesc
Începând cu 1 august, România se află în stare de alertă energetică, după ce una dintre cele două unități nucleare de la Cernavodă a fost închisă. Capacitatea instalată a celor două reactoare nucleare este de 1.400 MW, reprezentând aproximativ 20% din producția normală de energie a țării. Totodată, cele două hidrocentrale de la Porțile de Fier contribuie cu 10-15% la producția de energie electrică, însă recent producția a fost tăiată la jumătate, iar există riscul opririi celui de-al doilea agregat, ca urmare a scăderii debitelor fluviului Dunărea.
Investiții versus pierderi în capacitatea de producție
Analiza lui Adrian Vintilă arată că România a investit în ultimii 15 ani puțin peste 9.000 MW în capacități noi, însă rezultatul net este de doar 1.161 MW suplimentari. Această situație este comparată metaforic de expert cu construcția unei case cu nouă camere, din care ulterior opt camere sunt demolate. Astfel, în perioada 2010 – martie 2026, capacitățile predictibile (cele pe bază de gaz și cărbune) au scăzut cu aproape 5.400 MW, echivalentul a aproximativ opt reactoare nucleare de la Cernavodă.
Pe categorii, România a pus în funcțiune 1.925 MW centrale predictibile, 6.514 MW energie solară și eoliană și 632 MW capacități de stocare, totalizând 9.072 MW instalați. Totuși, în aceeași perioadă, au fost scoase din exploatare 7.911 MW centrale predictibile, ceea ce explică diferența netă modestă a capacității totale.
Schimbarea profilului sistemului energetic
Deși puterea instalată a rămas aproape aceeași, structura sistemului energetic s-a modificat profund. Centralele convenționale, care puteau produce energie predictibil, au fost înlocuite cu capacități eoliene și fotovoltaice, a căror producție depinde de condițiile meteorologice, mai puțin previzibile. Această schimbare a condus la un sistem cu surplus de energie în timpul zilei, când vântul și soarele sunt activi, dar și cu deficiențe importante în orele de consum de vârf, în special pe timpul serii.
Rolul limitat al capacităților de stocare
Investițiile în capacități de stocare a energiei au apărut abia în ultimii ani, fiind extrem de modeste până în 2023 și înregistrând o accelerare doar din 2024. La 1 aprilie 2026, România avea doar 632 MW capacitate de stocare instalată, un nivel insuficient raportat la cei peste 6.500 MW de regenerabile. Acest decalaj sporește dificultățile în echilibrarea sistemului energetic atunci când producția regenerabilă scade.
Trei perioade distincte în evoluția energetică a României
Adrian Vintilă identifică trei momente cheie în ultimii 15 ani:
- 2010-2014: perioada regenerabilelor, cu peste 3.300 MW instalați în eolian și solar, susținuți de schema certificatelor verzi, încercând să compenseze închiderile centralelor convenționale;
- 2015-2022: stagnare caracterizată prin închideri masive ale centralelor vechi, prăbușirea investițiilor în regenerabile după modificarea schemei de sprijin, aproape inexistența investițiilor noi în centrale predictibile și lipsa totală a investițiilor în stocare. În această perioadă, soldul capacităților noi versus cele închise devine puternic negativ, în special între 2018 și 2022;
- după iunie 2023: o redresare parțială, cu apariția unor centrale pe gaz, cărbune și hidro noi (271 MW în 2023, 411 MW în 2024 și 102 MW în prima parte a anului 2025), investiții în stocare și accelerarea regenerabilelor, cu instalații noi între 507 și aproape 1.000 MW anual.
Indicatori analiți pentru anii cheie
Cel mai slab an a fost 2021, cu doar 11 MW capacități predictibile noi și 2.270 MW scoase din exploatare, rezultând un recul sever de -2.259 MW. În schimb, 2024 pare a fi cel mai performant an din ultimul deceniu, cu 411 MW centrale predictibile noi, 121 MW capacități de stocare și 719 MW regenerabile, însumând un sold pozitiv de 1.251 MW.
Concluzii privind cauza crizei și responsabilitățile
Datele oferite demonstrează că România nu a eșuat din cauza investițiilor în regenerabile, care au atins peste 6.500 MW instalate. Problemele se datorează faptului că închiderea a aproape 8.000 MW de centrale predictibile nu a fost însoțită de o dezvoltare paralelă suficientă a centralelor pe gaz, hidro și a capacităților de stocare. Rezultatul este un sistem cu o putere instalată net suplimentară redusă și cu flexibilitate limitată pentru acoperirea consumului în momentele critice.
Expertul indică clar că lipsa sincronizării între închiderile centralelor și noile investiții a făcut diferența dintre o tranziție energetică planificată și eficientă și o tranziție dezechilibrată, ce a lăsat România vulnerabilă în fața provocărilor actuale.
Deși întrebarea privind responsabilitatea exactă rămâne deschisă, concluzia explicită a analizei este că această situație acomodată afectează direct consumatorii, care au nevoie de energie disponibilă constant, indiferent de condițiile externe sau de comunicările oficiale.
