Fitch Love-Letter pentru România: Deficitul Uimitor la 8,4% în 2025!
Hai să ne uităm puțin la ce a zis Fitch vineri, e pe cât de bază pe atât de… mai multe detalii în care te întrebi dacă nu cumva e o glumă proastă cu deficitul bugetar care zboară spre 8,4% din PIB, adică, un fel de alpinism financiar, dar nu în sensul bun, dacă mă pricep eu. Ne zic acești analiști că România are serios de muncă ca să nu se facă de râs cu finanțele proaste, și abia face față provocărilor, deci e clar că suntem în impas, sau cum s-ar zice, de-a dreptul cătastrofic. Din 7% anticipat mai devreme, cine s-ar fi gândit că ajungem aici, în 2025?
Ceva mai mult, Fitch aruncă și o plombă cerească că măsurile fiscale sunt ca o ploaie de vară, greu de aplicat și cu ideea de austeritate în cap care deja e ca o melodie pe repeat în pick-up-ul social al românilor, deci clar că nimeni nu prea e gata să mai tragă de sine. Și dacă ai adăuga la toată povestea asta, ideea că economia crește cu pași de melc, se conturează o viziune generală pe care o vedem dar nu ne place, știi ce zic?
Deficitul pe anul acesta, adică 2023, a sărit pe picior mare tocmai la 8,4% din PIB – un salt care e sincer îngrijorător, când ne gândim că veniturile sunt pe calea cea mai proastă și cheltuielile – oh, Dumnezeule!, au crescut ca rândunelele în primăvară, inclusiv pentru domeniile care cu greu pot fi închise în buget fără să ne înece, cum ar fi sănătatea, asistența socială și celebrele dobânzi. E clar că suntem prinși în razboiul numit buget, adică, 27,8 miliarde lei sunt deja cheltuiți fara răgaz, și nu mai știi ce să faci, sincer.
Rectificarea bugetară ne arată acum că deficitul, așezat confortabil, va scădea totuși doar cu 0,3 puncte procentuale în termeni de numerar, deci un fel de… mic roșiatic, deci nu prea e clar să ne așteptăm la minuni, pentru 2024, dar hey – deficitul primar scade cu 1,1 puncte, știm noi că asta e un lucru bun, dar cine mai vede pașii mici în mare?
Și măsurile nașpa și presiunile de pe cheltuieli sociale, ăștia sunt toți pe lista de așteptare pentru ajutoare, iar Fitch menționează cu claritate că e greu să mai vinzi povestea cu stabilizarea datoriei publice pe termen mediu, pentru că realitatea nu e ca în basme, adică ne-a învățat viață că fereastra e întotdeauna închisă, exceptând poate o portiță către creditori externi care au nu-sigeranță la buget, deci ceva luminițe, dar încă-s puține ca stelele în cerul întunecat.
Îmbunătățirea condițiilor de finanțare externă e ca o gură de aer, pe fondul unei scăderi a incertitudinii politice, dar perspectiva rămâne albă și foarte greu de interpretat, cu investitorii care visează piețe emergente pe fundalul nostru. E ca și cum ar fi un joc paradoxal în care stai cu privirea spre piață dar nu știi ce va fi, și Fitch, cu diplomă sau nu, ne ține strâns în brațe: „Menţinerea încrederii pieţelor e crucială pentru a naviga printre aceste deficite gemene”, deci, ne aștepta multă muncă, prieteni!
