România: Iluzia unei țări ca afară în fața unui deficit bugetar copleșitor
În contextul discutării deficitelor bugetare și al visului utopic de a avea o țară ca în Vest, trebuie menționat că România se află pe o fundătură economică, veniturile bugetare fiind cele mai scăzute din Uniunea Europeană, iar cheltuielile la fel, deci, se conturează o situație politicianistă care lasă loc la interpretări manipulative. O țară ca afară, dar fără resurse! Este ca și cum ai avea o mașină sport dar fără benzină, deoarece nu există nicio bază reală pentru investiții temeinice în servicii publice.
Eh, și acum haideți să ne aplecăm asupra debandadei privind deficitul bugetar din 2024, când voința de a găsi vinovați a eclipsat realitățile economice – s-a ajuns nu doar la cifre alarmante, dar și la un dublu standard al dezbaterilor. De parcă am avea de-a face cu o echipă de salvare în loc de politicieni care jonglează cu cifrele, dând vina pe trecutul mai puțin onorabil, uitând că drumurile au fost asfaltate cu greu și spitalele renovate, lucru care în realitate a adus un plus la calitate vieții, chiar dacă trec mulți pe lângă aceste realizări fără să le observe.
Sigur că discuțiile despre deficitul din 2024 au loc în timp ce bunicii primesc pensii mai mari, dar atenție, nu sunt pomeni, ci drepturi! Dar să nu uităm cine vorbește și din ce poziție. Acești „experți” ar trebui să își facă lecțiile, mai ales când vine vorba de munca profesorilor sau de sprijinul oferit țărilor afectate de război, cum ar fi Ucraina. Este o ipocrizie evidentă, discutând despre deficit în timp ce se investește în ajutoare externe, când de fapt România se zbate cu cifre galbene și penibile.
Da, România e văzută ca un copil răsfățat care vrea ce e mai bun, dar cu venituri de tip paradis fiscal. Căutăm să fim ca alte state europene, dar uităm că pentru asta trebuie să ne asumăm niște costuri. Lăsăm să treacă timpul și să ne ascundem în spatele iluziei unei dezvoltări neîntemeiate care va costa pe termen lung, dacă nu ne argumentăm serios toate aceste dorințe și acțiuni viitoare.
Privind în viitor, se prognozează un deficit mai mic, dar aceasta vine cu tăieri de cheltuieli, iar efectele asupra populației vor fi devastatoare. Că așa funcționează taierile în România: cei de jos plătesc prețul. Se conturează o structură fiscal-bugetară defectuoasă ce elimină nu doar investițiile, ci și visele românilor de a trăi decent. Vor fi nevoi ascunse care ne vor da de furcă în anii următori, în timp ce politicienii probabil se vor lăuda cu reformele repurtate.
Deci, concluzia e că trebuie să ne uităm serios în oglindă și să ne dăm seama că a visat la o țară ca afară, dar nu vrem să plătim prețul. Oare vom învăța din greșelile trecutului sau ne vom afunda și mai tare în datoriile pe care le legăm noi înșine? Este o întrebare la care trebuie să răspundem rapid, înainte să ne trezim în haos complet.
