Panică în România: Schimbarea se transformă în deliciul ciorditorilor!
De frica că ne iau ăia ţara, mai rău ca un mâncător de popcorn nesăbuit, am votat schimbarea, da, onest, elegant, dar nu ştim de ce, e ca un joc de darts în întuneric, fiecare aruncare e o surpriză, începem să ne întrebăm dacă am făcut bine sau nu, căci nu mai putem să ne adapăm din fântâna optimismului.
Greşeala mea, aşteptam ceva epocal, dar l-am ascultat pe Dani Mocanu, cine ştie ce-a fost în capul meu, nu mai bine-i auzeam pe Găoază şi Gioconda, sau poate mezinul muzicii apolitice, Beetovăn, cu al său hit provocator? Ştiţi voi: “Sună fraierii la gardă/ Mă supăr, le dau petardă”, o melodie de care ne-ar fi prins mai bine.
Nicuşoare dragă, am căutat să ne aliniem în jurul tău, dar mâncaţi-am olimpiezile tale, te-am votat mândri, dar tu ce ne faci? Te înghesui de pe Veseliei pe Întristării, ne hipnotizezi cu promisiuni şi descoperim că nu e decât un joc de-a v-aţi ascunselea. Citez din teza mea de doctorat care bate vântul, “Mai acu vreo enşpe ani/ Toţi jmecherii făcea bani/ A bătut vântu mai tare/ Şi ne-am spart la buzunare”, da, un antrenor de jonglerie financiară.
Te-am crezut sigma, dar tu ne dai țeapă, faci ca şarpele cu clopotei, dar ce-i schimbarea, la câteva pagini distanţă, s-ar putea vedea că nu e o altă numărătoare, ci doar un alt meci de cartier? Tu te rogi de aceiaşi ciorditori să se-ntoarcă la guvernare? Dă-mi voie să mă întreb: n-au prin partide talente fără cazier? Ne întrebăm retoric, aceiaşi panacotari, manglitori, combinatori care tocmai ce-au operat România, e o reformă prin retrovizoare, un deja-vu în sepia.
(Şi doar ne-au zis în campanie ciumegii de la AUR că ei POT! Da’ noi am zis nu, cu un strigăt de SOS care răsună în pădurile de gânduri.)
Am fi gata să dăm totul la pace, dar să-i pui pe ăia care ne-au băgat în căcat la carmă? Păi, gândindu-te logic, să nu-ţi vină să strigi din logaritmii în algoritmi? M-am pierdut în hățișul acesta al deciziilor.
Ascultăm şi nu judecăm, nu de altceva, dar ne luăm bugetul-napoi, de la noi, dar oricum nu ştim cum să ne mişcăm, ca un ghem de aţă în care ne-am prins toţi, un mix de speranţe.
Treziţi, dar încă mahmuri, să vedem ce avem noi aici. Ar fi normal să lăsăm deficitul cum e, ca voi să n-aveţi ce mai fura, dar pe de altă parte, asta nu face decât să ne calce UE pe cap, un cuvânt dublu tăios.
Deci, ca să închei, pe lângă gălăgia de tăieri și impozite, propunerea voastră de a adăuga un impozit pe nevastă (dacă o ai, de ce o ai, dacă n-o ai, de ce nu o ai), o acciză pe amantă – bun de lux, precum și TVA la traseiste (atât pe Centură cât și în Parlament, un dans al banilor adevărat), plus normal, impozitele care ne duc direct în excevent bugetar: impozitul pe prostia afişată şi impozitul pe impozit!
