“`html
Deficitul României: O Misiune Imposibilă? Premierul Neagă Realitatea!
Premierul, adică cel care este acolo ca să ne conducă şi să ne spună cum stau lucrurile, a declarat că România, oh, România, nu va reuşi sub nicio formă anul acesta să încadreze deficitul în ţinta de sub 5% din PIB, oh, nu, ci mai degrabă între 7% şi 8%, dar 8% sună mai realist, nu credeti? Vă daţi seama, cu analizele astea amestecate, mai mergi, mai alergi la Bruxelles, dar întotdeauna e o altă poveste, o altă dramă.
Ilie Bolojan, da, el este premierul, admită că orice estimare mai optimistă decât aproximativ 8% este puţin nerealistă, adică graficul se duce în sus, dar noi ne facem că nu-l vedem. În 2024 ne așteaptă un deficit record, iar presiunile sociale din 2025 sunt ca un nor negru deasupra capului, dar Guvernul are planuri: da, da, ajustări graduale să păstrăm cumva credibilitatea fiscală, dar este ca un joc de-a v-ați ascunselea cu cifrele, în care prudența e cheia.
Bolojan, pe care trebuie să-l ascultăm, că altcineva nu are tupeu, spune că nimeni nu poate spera că 2025 va închide cu un deficit sub 7%, oricum, n-ar fi o surpriză, doar a vorbit într-o conferință de presă la Palatul Victoria, ca și cum noi, ăștia de rând, am avea vreo vină că nu ne încadrăm în planuri fanteziste. Toate măsurile luate sunt aşa, ca să ne ajute, dar rămânem prin 8%, nimic mai mult, iar dacă îndoielile te macină, bine ai venit în clubul celor care nu au încredere în cifrele de azi.
„Nu vom putea să fim la 7% sub nicio formă anul ăsta, nu mai avem nicio soluţie pe tema asta”, a spus Bolojan, ca un fel de mantră, repetitiv, dar e greu de digerat. Şi întrebat dacă restaurează vreodată optimismul în faţa celor de la Bruxelles, răspunsul este că angajamentele sunt, haz de necaz, dar contextul exprimă mai bine adevărul, iar corectitudinea devine o notă de subsol în toată povestea.
„Noi vom face tot ce e posibil să îndeplinim angajamentele”, dar oare ne convingem singuri că suntem pe drumul cel bun? Anii trecuţi au fost promisiuni, iar acum ne chinuim cu termeni de referinţă care par din alt univers. La ce bun, dacă noi suntem tot aici, cu cifre pe masă si tot felul de calcule care nu ne duc nicăieri?
“`
