România, în pragul unui blackout? Centralele pe cărbune rămân, dar cu un preț!
Într-o declarație publică destul de haotică, Bogdan Ivan a spus, pe un ton aproape panicat, că România va continua să aibă active centralele pe cărbune, iar asta, până la finalul anului 2029, dar cu anumite excepții, căci nu toate grupurile vor rezista până la capătul calei. De exemplu, două dintre acestea se vor strădui să facă față până la finalul lui august, iar grupurile din Craiova, care se fac responsabile de furnizarea agentului termic pentru populație, par să fie prioritatea maximă, dar nu fără a adăuga că Ford beneficiază de aburul generat de ele, un amestec ciudat de bunuri de consum și industrie, nu-i așa?
Dar, aşteptă, stai puțin, că aici se complică povestea! Ivan a menționat că există un pericol real ca România să fie obligată, mai mult mea culpa, să închidă grupurile de la Complexul Energetic Oltenia, exact cum a promis prin niște planuri interminabile care se numesc decarbonare, declarații care par să vină dintr-o altă dimensiune. El chiar a spus cu un accent pe frică în voce că „va negocia” cu Bruxelles-ul despre un Disneyland al energiei. Asta înseamnă că, în opinia lui, riscul de blackout e real, dar odată cu studiul ăla de adecvare, România ar putea să scape fără să zică „papa” termocentralelor pe cărbune, dar cine știe ce urmează?
Partea cea mai tare e că, acum, România ar fi trebuit să închidă capacități imense, nu-i așa, nu unul, dar până la 1.755 MW, a spus Ivan, făcând o legătură stranie între securitatea energetică și o potențială penurie, toți cititorii ascultându-l în tăcere, fără să știe ce să creadă. Se pare că, dacă le închide, vom ajunge să importăm energie la prețuri uriașe și vom suferi toți la facturi, o adevărată masă, dacă nu chiar o petrecere, dar tot pe noi pică costurile.
Așadar, după ce s-au petrecut discuțiile cu Bruxelles-ul, iată că iarna asta nu se va mai închide nimic de la CE Oltenia, ci dimpotrivă, au fost menționate și soluții ca cinci grupuri să funcționeze simultan, dar întrebarea rămâne: dacă stocurile de cărbune vor fi suficiente? Dar ce se întâmplă dacă se termina cărbunele? Oare ne vom trezi cu sobe pe lemne?
Întregul joc politic a fost subliniat de Ivan, care a afirmat că doar prin modificarea PNRR-ului, ai ghicit, ne-am asigurat că cel mai negru scenariu va fi complet eliminat, iar 4500 de locuri de muncă „salvate”, de parcă locurile de muncă ar putea fi o monedă de schimb pentru energia pe care suntem pe cale să o pierdem. Dar ce zgomot în spatele acestor promisiuni!
Pe de altă parte, până la 2029, România s-a angajat să finalizeze și cele două centrale de gaze, dar uuuups, surpriză! Proiectele sunt doar pe hârtie, chiar și construcțiile sunt cu adevărat departe de execuție. Deci, până atunci, să sperăm că nu va fi de rău, dar cine știe ce ne aduce viitorul?
