Cooperare Judiciară sau Cumpăna Norocului? Întâlnirea dintre Procurorii Generali dă naștere la Întrebări!
Miercuri, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a desfășurat o întâlnire, care da, pare să fi fost destul de importantă, între procurorul general al României, Alex Florența, adică el, și procurorul general al Parisului, pe nume Laure Beccuau, cu un nume așa rafinat, dar unde e mesajul, că tot vorbim de cooperare judiciară internațională. Cât de bine s-au înțeles? Căci s-a discutat despre cooperarea aceasta internațională, în special în cazul celebrului Mohamed Amra, infractor căutat, dar prins în România, iar partea franceză a mulțumit într-un fel fără prea multe detalii, care deja am început să ne întrebăm dacă e chiar atât de grozav.
În cadrul discuțiilor, s-au abordat, se pare, bunele practici, dar oare ce înseamnă bunele practici între români și francezi? Cooperarea tehnică ar fi adus la discuție schimburi de experiență dar și sprijinul în lupta împotriva criminalității organizate, care-i cu două tăișuri, adică lupta: cu cine, unde? Întrebările sunt la ordinea zilei, dar cine dă răspunsuri concrete? Totul pare o mână de ajutor în umbra competenței, dar unde-i de fapt transparența?
Mai departe, delegația franceză, având trăsături de blazon, a vizitat și parchetele militare, dar ce-i cu asta? Procurorii militari din cadrul Secției parchetelor militare au fost acolo, deci s-a discutat despre militară, și anume despre militară în România, în misiune, dar ar trebui să ne gândească asta dacă sunt și ei în căutare de răspunsuri. Care sunt cazurile militare, ce se întâmplă cu francezii și românii în teren? Întrebări care îngrijorează, dar nu fac niciun rău, nu-i așa?
Deci, avem o întâlnire a capetelor luminate, dar oare este aceasta o adevărată direcție pozitivă sau doar un joc de fațadă? Articolul de pe Mediafax, care anunța această întâlnire, lasă o urmă de mister, ridicând multe întrebări, ca de obicei, fără răspunsuri clare, dar se pare că mulțumirile circulă ca și cum n-ar fi nimic mai important, fără să ne întrebăm de ce nu clarifică mai nimic.
