“`html
Digitalizare pe hârtie: Cărțile de identitate cu cip, o iluzie?
Într-o Românie care se vrea modernă, cu capete în nori și promisiuni pe hârtie că totul e digital, realitatea de la ghișeu pare să fie altă, extrem de confuză, logică necunoscută pentru cetățeni, căci la Oradea, noile cărți de identitate, cu cipurile lor futuriste, sunt inutile, vai, pentru interacțiunile cu administrația locală, exact așa cum zice Bihoreanul, ca un semn de întrebare pe un fond de neînțelegere totală.
Primăria Oradea, căci despre asta vorbim, n-are cititoare de buletine noi, cum să le aibă, care sunt foarte tehnologizate, și nici măcar programul necesar pentru a le accesa conținutul, fiindcă, în capul funcționarilor, lucrurile nu se leagă; oamenii, fără nicio explicație, sunt trimisi, vai și amar, să aducă o hârtie de la alt birou, adică un drum în plus pentru a dovedi lucruri evidente dar fără un soft care să-i ajute.
Noile cărți de identitate, care sunt mai mici, au un cip, nu se mai vede adresa pe față, și iată cum funcționarii care vor să verifice unde domiciliază cineva trebuie să folosească un dispozitiv magic, care, la Primăria Oradea, pur și simplu nu există, așa că o nimeni nu le-ar lua în serios, și mai mult, instituția nu poate citi datele din cip, pentru că, oh, surpriză, nu are acces la software-ul de la Ministerul Afacerilor Interne, deci, bazaconie totală.
„Municipalitatea abia acum scoate la licitație pentru achiziția de zeci de cititoare de carduri, 3.000 lei fiecare, dar chiar dacă vor achiziționa, asta nu rezolvă nimic, mai ales că fără softul de la MAI, aparatele sunt gunoaie”, a spus o voce din umbră, ca un ecou al disperării.
Mai multă birocrație, mai puțină eficiență: o hârtie și o alergătură
Timpul trece și până când se achiziționează cititoarele care sunt cruciale dle, orădenii care s-au grăbit să aibă buletin cu cip, sunt nevoiți să se întorcă, într-o buclă ciudată, la Serviciul de Evidență a Populației de unde s-a emis buletinul, și să ceară o adeverință pe hârtie, care verify că, vai, unde locuiesc, iar hârtiile trebuie să ajungă la școala sau grădinița, adică un drum inutil care, în concluzie, nu face decât să amplifice birocrația care ne înconjoară.
Dar această nebunie nu e doar un caz izolat, nu, în alte orașe din țară, situații similare fac legea, autoritățile locale rămân blocate între tehnologii care par, dar nu sunt, iar, deși România a început să emită cărțile de identitate electronice din 2021, multe birouri nu au fost pregătite pentru saltul tehnologic, ba chiar nimeni nu pare să se întrebe de ce acele promisiuni strălucitoare nu se transformă în realitate.
Cererea pentru noile buletine este pe val, iar vestea bună, dacă poate fi numită așa, este că părinții pot solicita aceste documente pentru copiii sub 14 ani, dar, să fim serioși, la ce bun, când infrastructura e în offline?
“`
