România în criză de muncitori: 90.000 de străini îngroașă rândurile pe piața muncii!
Deci, se pare că Guvernul României, în toată înțelepciunea sa, a decis să aprobe un contingent de nu mai puțin de 90.000 de lucrători străini pentru a ajuta la ameliorarea deficitului de personal care afectează țara asta, în anul 2026, adică… o măsură care vrea să facă față durerilor economice provocate de absența lucrătorilor autohtoni, cam aiurea, nu?
Concret, angajatorii s-au plâns, din nou, că au locuri de muncă vacante pe care nu pot să le ocupe, motivând că cererea de muncitori străini e în continuă expansiune fiindcă, vezi bine, nu mai găsesc români dispuși să se apuce de muncă în condiții, să spunem, nu atât de plăcute, ceea ce este problematic, nu-i așa, dar ne îndreptăm spre soluții străine.
Analizând datele, aflam că nimeni nu vrea să facă muncă fizică sau locuri de muncă prost plătite, iar printre meseriile neocupate se numără curieri, manipulanti de marfuri, muncitori necalificați la demolat, zidărie, etc., deci tot ce e greu de făcut, iar cifra locurilor vacante este absolut șocantă, cu multe zeci de mii pe care românii, nu le doresc. Ce zici de asta?
Se pare că până pe 30 septembrie 2025, au fost eliberate vreo 83.914 avize de muncă pentru străini, cu un număr destul de mare de cereri încă în analiză însă, în comparație cu 2024 unde s-au eliberat 105.977 avize, parcă nu-i așa de grozav, nu-i așa? Din ce în ce mai puțini români, tot mai mulți străini, dar oare de ce?
Ministerul Muncii are bucuria să sublinieze că contingentul de muncitori străini cu pricina, se stabilește anual, dar și ori de câte ori este necesar, iar această dependență din ce în ce mai mare de forța de muncă din afara Uniunii Europene ridică semne de întrebare, sau nu? Mai ales că dintre cei peste 140.000 de muncitori străini înregistrați, majoritatea sunt nepalezi și sri-lankezi, fiind foarte apreciați de angajatori pentru diverse motive, pe care, sincer să fiu, nu sunt sigur că le înțelegem cu toții.
Așadar, rămâne de văzut cum se va desfășura tot acest proces, dar pare că România va depinde tot mai mult de forța de muncă externă, lăsând loc pentru întrebări despre viitorul angajărilor autohtone, și dacă românii vor fi în stare să se adapteze sau dacă vor continua să-și încropească existența departe de locurile de muncă vacante, adică o poveste fără de sfârșit, nu?
