România: Muncă Intensivă, Productivitate Scăzută și Salarii Necompetitive în Context European
LEAD: Conform datelor Eurostat publicate în mai 2026, românii muncesc mai mult decât media europeană, având o săptămână de lucru mai lungă, însă productivitatea rămâne semnificativ sub nivelul celor din Uniunea Europeană, generând un paradox economic care afectează calitatea vieții angajaților.
În 2025, un lucrător din Uniunea Europeană a muncit, în medie, 35,9 ore pe săptămână, iar în România, această medie este mai mare, apropiindu-se de nivelul statelor europene cu cele mai lungi săptămâni de lucru. Comparativ cu Olanda, unde media este de 31,9 ore pe săptămână, un angajat român lucrează, în medie, cu aproximativ șase ore mai mult, dar în condițiile unei economii cu o productivitate mult mai redusă.
Paradoxul este evident: România muncește intens, dar produce mai puțină valoare economică pe oră lucrată. Un angajat român generează, în medie, aproximativ 20 de euro pe oră, în contrast cu 46 de euro pe oră, media europeană. Această diferență nu se datorează abilităților angajaților, ci este rezultatul unui sistem economic caracterizat de digitalizare insuficientă, investiții reduse, infrastructură slabă și procese economice mai puțin eficiente.
Deși România a făcut progrese semnificative în ultimele decenii, crescând productivitatea într-un ritm mai rapid decât media europeană, decalajul rămâne considerabil. Creșterea nu este suficientă pentru a închide diferența față de economiile dezvoltate, iar costul acestui decalaj este suportat zilnic de angajați, manifestându-se prin ore suplimentare, salarii mai mici și o calitate a vieții inferioară comparativ cu cea din statele vestice.
Detalii Specifice
Datele Eurostat pentru 2024 indică o rată de ocupare în România de 69,5%, sub media Uniunii Europene de 75,8%. Aceasta sugerează că nu doar că românii care muncesc sunt supuși la un volum mare de muncă, dar și proporția celor care sunt integrați în piața muncii este mai mică decât în multe state europene. Această situație transferă povara muncii asupra unui număr restrâns de angajați, fără a beneficia de servicii publice îmbunătățite sau de salarii comparabile cu cele din vest.
A munci mult nu garantează eficiență sau o viață mai bună. România își menține competitivitatea prin costuri salariale reduse, dar acest avantaj se diminuează în absența unei creșteri reale a productivității. Modelul economic bazat pe ore multe și salarii mici nu poate fi sustenabil pe termen lung.
Semnele acestei probleme sunt deja vizibile: tinerii părăsesc țara, forța de muncă se subțiază, iar companiile se confruntă din ce în ce mai frecvent cu lipsa personalului calificat. Nicio oră suplimentară nu poate compensa deficiențele în investiții, digitalizare și politici publice care să transforme munca intensă în venituri mai mari și o viață mai bună pentru cetățeni.
