România punându-și mănușile nucleare în Argentina?
România, o țară căreia nu îi lipsesc noutățile șocante, se pregătește să livreze combustibil nuclear sub formă de dioxid de uraniu, mai exact, asta înseamnă că prin fabrica de procesare a concentratelor de uraniu, cunoscută sub numele de FPCU Feldioara, suntem pe cale să facem niște pași uriași pe scena energetică internațională, dar oare cât de pregătiți suntem cu adevărat?
Ei bine, FPCU Feldioara nu este doar un simplu nume pe harta nucleară românească, ci a câștigat o licitație internațională, ceea ce înseamnă că va trebui să asigure, timp de un întreg an, dioxid de uraniu pentru nevoile centralelor nucleare din Argentina, este un fel de contract ce face valuri în cercurile industriale, dar care ridică și unele întrebări, nu-i așa?
Această unitate a început deja procesarea octoxidului de uraniu, cunoscut și sub denumirea U3O8, pentru a fabrica materia primă nucleară, dioxidul de uraniu, având în vedere că Argentina are nevoie de combustibil, dar de fapt este o mândrie pentru Nuclearelectrica și filiala sa, o performanță cu greutate, să nu uităm că Nuclearelectrica a preluat activele de procesare în decembrie 2022, deci cumva totul a mers repede, nu?
Cosmin Ghiță, directorul general de la Nuclearelectrica, a menționat într-un comunicat că e o mândrie, o realizare pentru ciclul de combustibil românesc, dar oare această mândrie este de natură să ne facă să credem că totul este în ordine? Pentru că, bineînțeles, este o premieră pentru industria nucleară românească, dar ce ne spune asta despre viitor?
Din perspectiva celor care se ocupă cu livrarea, dr. ing. Agafiel Gelu Mărăcineanu a afirmat că își doresc să dezvolte rețeaua de furnizare, deci Ucraina, să ne întrebăm dacă se va extinde această rețea. Bun, dar ce inseamnă asta pentru nivelul maxim de calitate? Vor mai exista ADN-uri de combustibil românesc în toată povestea aceasta, în afară de avantaje financiare?
Felicitatea de a livra, dar ce mai rămâne?
În anul 2021, totul a început cu o aprobată achiziție de către Nuclearelectrica a activelor de la Compania Națională a Uraniului, finalizată abia în decembrie 2022, deci, o decizie strategică, dar oare câte strategii au ajutat cu adevărat? Activele au fost închiriate pentru a funcționa, dar de fapt vom vedea rezultatele în viitor. Oare s-a gândit cineva cum va influența asta industria nucleară românească?
După operaționalizarea din 2023, am citit că fabrica Feldioara a obținut toate autorizațiile necesare, dar e clar că a devenit complet funcțională într-un timp record, dar oare ce presupune asta? Vor fi controale mai riguroase? Compania furnizând dioxid de uraniu la nivel internațional, sună bine, dar toate au un preț, nu-i așa?
Comunicatul de presă a susținut ideea că, după doi ani de la operaționalizare, totul nu se oprește doar la livrarea de combustibil, dar ce se va întâmpla cu ciclul de combustibil nuclear din România? Vom putea noi să ne păstrăm standardele ridicate sau ne vom lăsa influențați de cerințele internaționale?
