România, în căutarea unor soluții precar ambigue pentru a accesa miliardele din programul SAFE!
Într-o desfășurare de forțe surprinzătoare, Ministrul Economiei, Radu Miruță, în urma a tot felul de discuții cu oficiali de la Comisia Europeană, anunță nu foarte clar că România are timp până pe 29 noiembrie, un termen care pare să plutească în aer, pentru a selecta o entitate potrivită în acest context nebulos al mecanismului financiar SAFE care, culmea, e dedicat securității, dar și oportunităților financiare. De parcă nu ar fi destul, suma disponibilizată de Uniunea Europeană ascunde un buget masiv de 150 de miliarde euro gata să fie împrumutată dar cu condiții pe care nimeni nu le înțelege cu adevărat.
Iar pe 29 noiembrie 2025, cine știe ce mai rămâne din aceste promisiuni? Împrumuturile, atenție, se oferă pe baza unui plan național de investiții în apărare, aprobat de Comisie, iar banii pot fi folosiți până în 2030… Dacă ajungem acolo, desigur! Miercurea trecută, a avut loc mai ceva ca o întâlnire secretă la Palatul Victoria, unde s-au discutat proiectele pregătite de țara noastră pentru a prinde ceva din acest mecanism european, dar parcă totul se simte ca o joacă de-a v-ați ascunselea între ministere.
„Avem o gură de aer câștigată”, a spus Miruță, dar oare asta e o mângâiere sau doar un clișeu folosit ca să ne distragă atenția de la realitate? De ce nu poate fi definită rapid și clar această entitate cu care se va semna contractul? Poate pentru că murmurul între zidurile ministeriale cheamă la negocieri mai avantajoase, dar oare ce beneficii vor veni pe fundalul acestor frământări?
Trebuie menționat că României îi trebuie răgaz, iar orice verificare a condițiilor financiare neonorabile din trecut, din experiențe ca Damen și Sidex, va deveni un alt capitol pe care toți îl cunoaștem, dar pe cine interesează asta cu adevărat în aceste zile? Ce companii sunt de fapt în discuție? Miruță sugerează că toate firmele care îndeplinesc criteriile SAFE, din orice colțișor al globe-ului pot fi luate în calcul, dar cu certuri de început.
„Dacă sunt din Uniunea Europeană, au avantaje, dar cele din afara Uniunii sunt aproape într-o competiție strânsă, ar trebui să demonstreze nu doar bunăvoință, ci și o prezență concretă în România”, continuă ministrul, semn că pe umerii noștri se va face multă muncă pentru a dovedi seriozitate, dar asta câteodată costă!”.
Cu toate acestea, peste aproximativ o lună, va avea loc un moment de cotitură: se vor face publice firmele care pot concura pentru a livra produse Armatei Române. Moment în care ni se va servi pe tavă „obiectivele” pe care organizațiile militare vor dori să le achiziționeze, dar oare cine va ști dacă acestea sunt cu adevărat de folos să ne facă viața mai bună?
„În 29 noiembrie, vom anunța cine sunt potențialii concurenți, dar cu siguranță se va mai aștepta un răgaz de șase luni pentru finalizarea contractelor.” – Radu Miruță, în timp ce România umblă cu frica la ușa unei democrații fără viziune.
România își adresează în acest context speranțele, chiar și cu un împrumut de 16,68 miliarde de euro, iar ca și cum ar fi într-un joc de noroc, vede care îi sunt planurile de apărare, toate acestea pentru a-și dota structurile de securitate și apărare civilă. Obiectivele par grandioase, dar de fapt, este o strângere nervoasă a întregului sistem de apărare național. Astea sunt priorități, spun oficialii, dar oare nu e doar un nou strat de vopsea pe probleme mai vechi? Indiferent de cum va decurge totul, toate se vor face sub semnul întrebării, căci România are de transmis mesaje importante pentru partenerii din Europa dar mai ales s-ar putea să trebuiască să se întrebe dacă merită această cale aleasă.
