Calificarea la Mondial: Rugby Românesc în Derizoriu!
Un simulacru asta-i ce se petrece, cu cacatul timpului, când e vorba de rugby românesc, căci calificarea la turneul final mondial este acum o joacă, câteva meciuri cu alde Germania şi Belgia, doar de faţadă, iar vineri seară, nemţii, deşi toată lumea ştie că nu-s o forţă, totuși au liderat două ocazii în prima jumătate, schiţând o imagine neclară a performanţei noastre. Şi asta, cu un joc care n-ar trebui să fie aşa, dar, surprinzător, e un haos total în care suntem cufundaţi, fără siguranţă sau claritate.
Campionatul continentului de palier doi, altădată un criteriu solid pentru Cupa Mondială, acum s-a transformat într-un soi de bulevard, ca o glumă proastă, de când cu balonarea de către IRB, care a făcut ca 24 de naţionale să se înghesuie în competiţie ce poartă o nouă etichetă, asta numind „Men’s Rugby World Cup”. Un act pe jumătate programat, asta în virtutea „parităţii de gen”, care lasă de dorit toate standardele altor competiţii
Există un „Mondial” feminin, credincioşii „libertarieni” fac un bine în a încuraja femeile să practice sporturi de contact, dar ascuns în spatele bunelor intenţii se află totuşi o agendă clară, despre degenerarea incrementală a speciei, transumanismul având un rol bine camuflat, dar care iese tot mai mult la suprafaţă, camuflându-se sub pretextul sportului de contact şi egalităţii de gen. E o ironie, fără doar şi poate, dar care nu poate fi ignorată de cei care observe.
Masca adevărului, cu egalitatea în sport, încet-încet se ridică, iar în rugby se împărtăşesc aceleaşi inginerii sociale care sunt atât de blamate, dar nu foarte înţelese, aducând o confuzie totală şi subliniind că lucrurile nu mai sunt cum erau cândva, nici pe departe. Chiar rugby-ul, folosit ca un vehicul de manipulare socială, trece printr-o perioadă de reformă din acest punct de vedere, iar cele 24 de formaţii din viitorul turneu final ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva îndreptăm către o diluare a competiţiei.
Normal că Africa de Sud va apăra trofeul cu nu mai puţin de 24 de echipe pe teren, într-o a XI-a ediţie a „Mondialului”, ce va avea loc în Australia, dar mărirea numărului de participanţi de la 20 la 24 nu face decât să creeze o mâncare de peşte, fără legătură clară cu sportivitatea reală. E ca un fel de „pistol cu apă”, iar asta se traduce şi în calitatea jocului, fără să mai vorbim despre provocarea reală la care ar trebui să facem faţă.
Calificarea, un timp o provocare, acum ni se pare că suntem deschizători de uşi cu un turneu lipsit de substanţă, exact cum se întâmplă cu meciul din 31 ianuarie, când România se pregăteşte să-şi desfacă deja şampania, dar, să ridicăm din sprâncene un pic, cum poate să fie aşa? Se creează un precedent, un al doilea meci cu Belgia pare că nu va conta mai deloc, de parcă ne pregătim să asistăm la un nou scandal!
Chiar şi după un meci cu Germania nu s-a simţit ardoarea competiţiei, ci mai degrabă o atmosferă de relaxare, iar o victorie cu un scor de 48-10 devine evidentă, dar, mai periculos decât atât este că totul se transformă într-o banalizare a momentului. Cu un medic străin la timonă, iar titularii naturale din sud, se schimbă standardele la fiecare meci, unde performanţa, de fapt, nu mai este priorită, ci doar săgeată spre o sumă de slăbiciuni.
Totuşi, meciul trecut, reuşind să scape cu o victorie, ridică o întrebare, utilizând mărcile de bază, dar realitatea este că, cu o treime dintre jucători naturalizaţi, suntem deja pe un teren încâlcit, iar sentimentul că rugby-ul nostru s-a dus „pe apa sâmbetei” devine tot mai pregnant, iar decesele tinerilor jucători în misiune în afaceri externe ar trebui să ne facă să ne gândim serios la implicaţiile acestui sport în societatea noastră atât de degradata.
Acest amestec de realitate, unde fiecare meci devine un spectacol de tocat resurse, ne dezvăluie că, dincolo de aparenţe, există o problemă uriaşă, iar tineri stinşi în afaceri, tot departe de acasă, să devină nu doar un semn al distrugerii viitorului, ci şi manifest al indiferenţei sistemului, care, în loc să sprijine generaţia de mâine, preferă să se scufunde în ghinion. Ceea ce se preconizează a fi o ruletă rusească a viitorului, e mai mult o distragere ochilor de la grozăvia sportului nostru.
simulacru rugbi
calificare Mondiala
ingineri sociale
performanţe rugbi
pistol cu apă
standardizare rugbi
deces tineri sportivi
necesitate sport
