România, captivă între inflație și politica fiscală populistă: Un cocktail exploziv
România se află într-o situație delicată, captivă între inflație și o politică fiscală populistă care pare să alimenteze și mai mult problema. Anul 2024 a adus o creștere economică lentă, o inflație ridicată și o dependență tot mai mare de împrumuturi publice, punând o presiune uriașă asupra economiei.
Deși Banca Națională a României (BNR) a luat măsuri de reducere a ratei dobânzii de politică monetară pentru a combate inflația, acestea au fost contracarate de o politică fiscală relaxată a guvernului, caracterizată prin emisiuni masive de titluri de stat pentru finanțarea deficitului bugetar.
Această combinație toxică a dus la o situație paradoxală: România are cea mai mare inflație din UE, în ciuda eforturilor BNR de a o controla. În primele șapte luni din 2024, deficitul bugetar a atins 4,02% din PIB, iar emisiunile de titluri de stat pe piața internă au depășit 71 miliarde de lei, comparativ cu 38,6 miliarde de lei în aceeași perioadă a anului precedent.
Problema este că această dependență de împrumuturi publice alimentează o spirală a inflației. Creșterea cererii solvabile determinată de emisiunile de titluri de stat, combinată cu reducerile ratei dobânzii de politică monetară, face ca prețurile să crească mai rapid decât oferta de bunuri și servicii.
Experții avertizează că situația este îngrijorătoare. Analizele agențiilor de rating internaționale arată că investitorii se așteaptă la o continuare a politicii fiscale relaxate, subminând eforturile BNR de a controla inflația și punând la îndoială viabilitatea structurii datoriei publice.
De asemenea, este important de menționat că politica fiscală populistă dusă de guvernele României în ultimii ani se abate de la regulile clasice ale finanțelor publice sănătoase. Această abordare, similară cu politica monetară populistă aplicată în unele țări dezvoltate în timpul crizei financiare din 2007-2008, are consecințe negative asupra economiei.
Efectele inflaționiste ale acestei politici se transmit prin canale specifice politicii monetare, dar și prin canale proprii care acționează direct și rapid asupra cererii solvabile și prețurilor.
O preocupare majoră este legată de rolul băncilor comerciale în acest sistem. Acestea, având libertatea de a crea monedă, pot amplifica efectele inflaționiste ale politicii fiscale populiste prin transformarea titlurilor de stat în monedă primară.
Deși BNR nu poate acorda credite directe guvernului, poate interveni pe piața monetară prin cumpărarea și vânzarea de titluri de stat. Această acțiune, însă, este influențată de factori autonomi ai lichidității sistemului bancar comercial, determinând variații ample ale poziției nete a lichidității băncilor, ceea ce face ca eficacitatea instrumentului să fie incertă.
În contextul actual, reducerile ratei dobânzii de politică monetară par să fie ineficiente în lupta împotriva inflației, iar anticipațiile agenților economici cu privire la o continuare a politicii fiscale relaxate alimentează și mai mult creșterea prețurilor.
Specialiștii se așteaptă ca inflația să rămână ridicată în viitorul previzibil, mai ales că guvernele viitoare s-ar putea să adopte o politică similară cu cea din ultimii ani. Aceasta ar duce la o subordonare a măsurilor de politică economică la considerentele politice, punând în pericol stabilitatea economică a țării.
România se află la o răscruce de drumuri. Este esențial ca guvernul să adopte o politică fiscală responsabilă, care să combată inflația și să consolideze structura datoriei publice. Este nevoie de o abordare strategică și prudentă, care să prioritizeze interesul național pe termen lung.
În caz contrar, România ar putea intra într-o spirală a inflației, cu consecințe negative grave asupra economiei și a bunăstării cetățenilor.
