România: Campioană la importul de alimente, în timp ce vecinii au excedente! De ce mâncăm din ce în ce mai puțin din ce producem?

România a importat anul trecut alimente de 572 de euro/locuitor, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS). Aceasta înseamnă că, la fiecare 10 euro importați, unul se duce pe mâncare. În urmă cu 15 ani, ponderea alimentelor în totalul importurilor abia dacă depășea 4%, demonstrând o creștere semnificativă a dependenței de importurile alimentare.

Deși România are un potențial agricol vast, deficitul comercial cu produse agroalimentare este semnificativ, în timp ce țări precum Polonia, Ungaria și Bulgaria au excedente considerabile. Polonia, de exemplu, a înregistrat un excedent de aproape 22,2 miliarde de euro în anii 2019 și 2020, ceea ce a însemnat un excedent la nivelul persoanei medii convenționale de 585 de euro. Ungaria a obținut un excedent de peste 6,2 miliarde de euro, echivalentul a 640 de euro/persoană. Bulgaria, în același interval, a înregistrat un excedent de 1,87 miliarde de euro, cu o medie de 270 de euro/persoană.

În contrast cu vecinii noștri, România a importat mărfuri agroalimentare cu 3,2 miliarde de euro mai mult decât a exportat, înregistrând un deficit de 322 de euro/persoană în perioada 2019-2020. Această dependență de importuri ridică o serie de semne de întrebare cu privire la viitorul aprovizionării cu alimente din surse locale, mai ales în contextul crizelor economice și sanitare. Ne aflăm într-o situație paradoxală: deși deținem resurse naturale semnificative, importăm produse agroalimentare în cantități semnificative, în detrimentul producției interne.

O lecție din Spania: De la importator net de carne la cel mai mare exportator mondial

Un exemplu relevant este transformarea Spaniei din importator net de carne în anii 1990 în cel mai mare exportator mondial de carne de porc în 2020. Această evoluție remarcabilă a fost rezultatul unei strategii de industrializare a producției de carne, bazată pe un model de agrobusiness caracterizat prin companii integrate pe verticală, importuri masive de furaje, rase mai productive și tehnologii avansate.

Integrarea Spaniei în Uniunea Europeană în 1986 a stimulat exporturile de carne, carnea de porc devenind un produs de export major. După ce piața internă a devenit saturată, Spania a exploatat avantajul costurilor mai mici de producție și a găsit noi piețe de desfacere, în special în China, care a devenit cel mai mare cumpărător de carne spaniolă în 2019.

În timp ce Spania a reușit să își transforme deficitul comercial în excedent, România se confruntă cu o situație inversă. Diferența esențială constă în strategia de dezvoltare a sectorului agricol. În timp ce Spania a investit în tehnologie, eficiență și integrare verticală, România a stagna în privința modernizării agriculturii și a promovării unor politici sustenabile de creștere a producției.

O serie de factori au contribuit la stagnarea agriculturii românești. Subfinanțarea, lipsa accesului la tehnologie, birocrația excesivă, lipsa de investiții în infrastructură și prețurile scăzute ale produselor agricole au dus la o diminuare a competitivității producătorilor locali.

Ce soluții există pentru a stimula producția internă de alimente?

Există o serie de măsuri care pot fi implementate pentru a stimula producția internă de alimente și pentru a reduce dependența de importuri:

• Creșterea investițiilor în infrastructura agricolă: Modernizarea sistemelor de irigații, îmbunătățirea sistemelor de depozitare și transport, dezvoltarea centrelor de colectare și procesare a produselor agricole sunt esențiale pentru a crește eficiența și competitivitatea producătorilor.
• Suportul pentru implementarea tehnologiilor avansate în agricultură: Promovarea utilizării senzorilor inteligenți, a sistemelor de irigații inteligente, a dronelor agricole și a altor tehnologii de precizie poate contribui la optimizarea producției și la reducerea costurilor.
• Stimularea cercetării și inovării în sectorul agroalimentar: Investițiile în cercetare și dezvoltare a unor noi soiuri de culturi, a unor tehnologii inovatoare de producție și a unor produse agricole cu valoare adăugată mai mare pot contribui la creșterea competitivității.
• Promovarea producției ecologice și a produselor bio: Creșterea cererii globale pentru produse ecologice și bio oferă oportunități de creștere a exporturilor pentru producătorii români.
• Susținerea fermelor familiale și a producătorilor locali: Oferirea de subvenții, programe de asistență tehnică, acces la creditare și promovarea produselor locale pot contribui la creșterea numărului de ferme familiale și la stimularea consumului de produse locale.
• Educarea consumatorilor cu privire la importanța consumului de produse locale: Promovarea produselor românești și a calității superioare a acestora poate influența preferințele consumatorilor și poate contribui la creșterea cererii interne.

România are potențialul de a deveni un producător important de alimente, dar este necesar un efort concertat din partea autorităților și a sectorului privat pentru a stimula producția internă și pentru a reduce dependența de importuri. Investițiile în tehnologie, infrastructură și cercetare, precum și promovarea unor politici agricole sustenabile sunt esențiale pentru a transforma agricultura românească într-un motor de creștere economică și pentru a asigura un sistem alimentar durabil pentru viitor.

TAGS: agricultură, alimentație, import, export, deficit comercial, excedent comercial, INS, Spania, carne, agrobusiness, tehnologie, ferme familiale, produse locale, sustenabilitate