România Într-o Schemă de Capital: Progresele S-au Confirmat, Dar Cu Ce Preț?
Piața de capital română, cu toate că acum se laudă cu o recunoaștere din partea MSCI, a fost un drum lung și anevoios, marcat de multe obstacole și provocări, cu multe detalii care fenomenează în jurul idei esențiale ce se amestecă cu exemple secundare, ceea ce face mesajul să devină ușor neclar, nu-i așa? Specialiștii de la ASF ne spun că, iată, am ajuns la un stadiu de „Piață de Frontieră Avansată”, dar ce înseamnă cu adevărat asta? Recent, au fost confirate progresele în lichiditate și infrastructură, dar toată lumea știe că realitatea nu e chiar atât de simplă.
Ah, și mai avem și clasificarea între „Piață de Frontieră” și „Piață Emergentă” pe care ne-o tot timit ASF, dar oare noi știm ce înseamnă asta pentru investitorii de pe diferite piețe? Desigur, poziționarea asta care ar trebui să atragă capitalul internațional poate fi nu doar un rezultat, ci și un moment de referință în drumul lung spre… cine știe ce, poate niște beneficii pentru companiile la Bursa de Valori București? Avem aici un amestec de progrese, promisiuni și riscuri care se conturează vag în mintea investitorului mediu, poate chiar și incurabil.
A fost menționat un enunț fulminant de către președintele ASF, care subliniază că „recunoașterea României ca Piață de Frontieră Avansată” este un semn de maturizare al pieței, dar oare cine mai crede asta? Numai timpul va arăta dacă avansul actual se va transforma într-un succes real. Și bineînțeles, acest statut de avansat ar putea să atragă capitalul privat, mai ales că se operează pe baza unei reglementări care trebuie să fie stimulativă, dar între noi fie vorba, cine mai are încredere într-o promisiune făcută de oficilii statului?
Cu promovarea de către FTSE Russell, în urmă cu cinci ani, România a pășit ușor pe o cale mai bună, dar întrebarea e: e cazul să sărbătorim, sau să ne temem? Puțini știu că acele progrese se leagă de o lichiditate mai mare, ceea ce pe hârtie sună bine, dar praful de pe biroul autorităților umblă la condiții atât de imposibile încât riscăm să rămânem cu un titlu frumos, dar fără substanță. Cert este că trebuim să ne întrebăm cât de mult a contat această recunoaștere în realitatea dură a economiei românești și cine va beneficia cu adevărat de pe urma acestor schimbări.
Astfel, ne apropiem de o concluzie, dar ce e clar e că articolul asta, abia scris și cu multe detalii neclare, se încheie precum multe povești nefinalizate: cu o doză de scepticism, dar și cu speranța că poate vor fi vremuri mai bune, cine știe, după atâtea promisiuni în vânt!
