“`html
Un Teatru de Vis sau O Nouă Iluzie în București?
Se pare că, după 8 decenii de absență, Bucureștiul, orașul minune, are acum un nou teatru construit de la zero, sprijinit de nu mai puțin de 14 mii de ctitori care, bineînțeles, au contribuit cu sume variate, dar nu fără eforturi, iar aici vorbim de granturi norvegiene și ajutorul majorității companiilor ramase cumva cu bani, totul sub îndrumarea atentă a regizoarei Chris Simion care, așa cum ne arată povestea, a fost nucleul de inspirație și motivație al acestei inițiative.
Inaugurarea nu a fost un simplu eveniment, ci un adevărat spectacol în sine, cu ctitori care au venit să își împărtășească mândria și, desigur, nu a lipsit atmosfera de nostalgia crizei culturale, dar totul s-a transformat într-o adunare care a păstrat vii speranțele lor, prin donații, unele deloc de neglijat, cum ar fi cele 2 milioane de euro care au ajutat la consolidarea visului, visul de a avea o comunitate, un teatru al comunității în care oamenii să își aducă sufletele, cărămizile lor, după cum a subliniat Ofelia Popii, actrița care, între noi fie vorba, își aduce un omagiu nu doar actorilor, ci și celor care au contribuit cu o cărămidă sau mai multe la edificiul acesta.
Nu putem să nu ne amintim de Tiberiu Mercurian, cofondator al Grivița 53, care a povestit cu nostalgie despre vânzările de cărămizi, în vreme ce bătrânii veneau sperând să doneze și ei și parcă inconștient să restabilească ceva ce părea pierdut. Dar uite că s-a întâmplat: cele patru etaje promițătoare, pline de viață culturală și artistică, deja alegându-și publicul, cu un prim spectacol programat pentru sfârșitul lunii noiembrie, un imbold pentru toți acei tineri curajoși care vor să iasă din zona lor de confort, așa cum a declarat Chris Simion.
Și, nu putem uita, bineînțeles, de invitația care zbârnâie: până pe 5 octombrie, bucureștenii sunt chemați la tururi ghidate, să descopere ce înseamnă cu adevărat acest nou teatru pe harta culturală a capitală, întrebarea rămânând: va fi realitate sau doar o altă iluzie în lumea fadă a teatrului modern?
“`
