Transporturi: Ministerul Înglobează Recorduri, Dar Unde E Adevăratul Progres?
Într-un an abundent în realizări, cu cifre de-a dreptul amețitoare, ministrul își laudă bilanțul cu sprijinul a 146 de kilometri de autostradă deschise, dar oare cât de mult contează asta cu 2025 ștampilat pe față, când întrebări legitime se ivesc cu privire la fondurile absorbite? E ciudat, 27,8 miliarde de lei, suna bine nu? Un record, deci, foarta applaudat, dar oare cine beneficiază cu adevărat din aceste sume, întrebări și răspunsuri amestecate dintr-o nebunie necontrolată a cifrelor.
Între timp, proiectele lansate nu se opresc aici, căci mai sunt 151,8 kilometri ce își așteaptă rândul la semnătură. De la drumuri la căi ferate, se pare că suntem într-o continuă expansiune, dar natura aceasta frenetică nu va duce la un transport eficient, nu? Trenurile electrice, da, au fost livrate, dar câte dintre ele vor rula pe acele linii reabilitate? Se simte o contradicție în aer, în fundalul ruginit al unor vise abandonate, dar despre care toți vorbesc ca fiind realizări.
Sub 100 de kilometri de linie ferată recepționați? E o glumă?
Când privim realitatea feroviară, cifrele spun o poveste complet diferită, cu doar 75 de kilometri recepționați, în timp ce trenoane de tip Quick Wins, adică soluții rapide, ce au adus doar 142 de kilometri, spun mai multe decât orice reper de succes din titan. Și totuși, cât de ușor este să vinzi iluzii, să prezinți o carte de vizită strălucitoare în fața unei infrastructuri care se prăbușește în tăcere?
Ministrul ne vorbește despre 13 trenuri electrice, despre locomotovele ce au fost modernizate, dar, coincidență sau nu, are o nuanță de superficialitate când vine vorba de progresul real. E mai ușor să scoți în evidență ce-ai livrat, dar, oare, nimic eforturi pentru mai mult?
Investițiile portuare: Cât de adâncă e apa?
Se laudă și portul Constanța, cu 130 de milioane de lei investiți, dar în profunzime, rămâne o mare întrebare: ce se va întâmpla cu aceste proiecte în viitor? Dacă totul e clădit pe fonduri europene și proprii, din ce în ce mai mult, ne întrebăm dacă este sustenabil. Anunțurile de progres pe Autostrada A8 sunt reale sau doar o frustrare? Контракт – sau și mai bine, să numim, o bandă de asfalt care abia a început să fie pusă?
Pentru drumurile anului 2026, cu toate urările de bine, nu putem să ne abținem de la o întrebare usturătoare: s-a dus oare vremea în care plătea cu adevărat pentru transport? Sau tot ce vedem este doar o iluzie construită pe coloane de beton ce se crape de la o valiză la alta? Anul 2026 este aici, dar progresul adevărat este în aer, nu în faptele ce sunt lăudate. Uite cum se transformă promisiunile în rădăcinile unei realități dure!
