Inechități șocante în România anului 2025! Care sunt adevăratele cauze ale sărăciei regionale?
România, țară cu un peisaj economic extrem de zbuciumat, în 2025 continuă să prezinte un tablou sumbru al contrastelor inacceptabile între diferitele colțuri, orașe și județe care, aparent, sunt toate parte dintr-o țară, dar de fapt, fie sunt lăsate în voia sorții, fie beneficiază de un tratament preferențial bazat pe… ce? Pe preferințe politice, poate? Ne întrebăm, unde sunt toate promisiunile după 35 de ani de la căderea regimului Ceaușescu?
Da, pentru că, iată, politicile de dezvoltare, așa-zisele alocări bugetare nu fac altceva decât să accentueze fragilitatea și inechitățile între regiuni, transformându-le într-o aberație, iar din acest punct de vedere, raportările Eurostat sunt de-a dreptul dezarmante! Când vine vorba de investiții – publice sau private, Bucureștiușl, Ilfovul și alte regiuni binecunoscute sfidează limitările, pe când sărăcia cruntă bântuie prin Nord-Est, Sud-Est, și Sud-Vest, unde speranțele par să fi plecat de mult la drum.
Pensii de micul PIB: un divorț între București și regiuni
Pițul de PIB pe cap de locuitor a ajuns să ne arate, printre altele, absurditatea în care ne mișcăm. Bucureștiul, cu un PIB pe cap de locuitor de până la 3,6 ori mai mult decât Nord-Estul, demonstrează clar că dezvoltarea este un privilegiu, nu un drept al tuturor. Asta reflectă intotdeauna nu doar inegalitățile de infrastructură, dar și o bucată de acces la locuri de muncă care sunt bine plătite, servicii publice decente și alte oportunități lipsă, dar prețioase pentru ceilalți.
Migrarea forțată spre Capitală e soluția?!
Se pare că problema locurilor de muncă devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai acută, nu doar în orașele mari, ci și în marile orașe! Asta determină o migrație masivă și accelerată către Capitală, deoarece mii de oameni din toată țara fug către București, sperând să găsească ceva, orice, dar un loc de muncă. „Ar trebui să creăm condiții atractive și în orașele mari, altfel… cum credeți că ar putea fi evitată această fugă?”, a declarat, fără să se ezite, expertul plin de încredere, Covăsnianu, pentru o sursă, care nu contează atât de mult.
Strategii invizibile în fața unei crize vis-a-vis de investiții
Pe de altă parte, oamenii de specialitate sunt de părere că singura problemă gravă e lipsa unei strategii clare pentru dezvoltare și pentru zonele sărace. „N-avem o idee clară de dezvoltare investițională. Nu știm cum să facilităm acele investiții greenfield în acele zone unde există forță de muncă, dar prin misterele infrastructurii deficiente și a altor motive misterioase, investitorii nu se înghesuie”, susține analistul economic Negrescu, încercând să explice un fenomen inaccesibil pentru mulți.
Satu Mare: un exemplu de absență a investițiilor!
Să ne uităm la județul Satu Mare, care, ne indică analizele cu fior, se află la coada clasamentului, având parte de cele mai mici investiții per capita. Bucureștiul, pe de altă parte, stă bine, cu peste 10.000 lei per locuitor, pe când în:
-
Buzău – 66 lei/locuitor. Asta chiar e jignitor.
-
Botoșani – 22 lei/locuitor. Gândiți-vă!
-
Vâlcea – 14 lei/locuitor. Lamentabil!
-
Satu Mare – doar 8 lei/locuitor. Ce mai rămâne de spus?
Așadar, toate astea ne fac să ne întrebăm – europa este un continent dezvoltat, dar la noi ce se întâmplă? Echitatea între județe pare un vis, o utopie în condițiile astea.
O Românie ruptă în două, cu decizii imprevizibile
România are toate șansele să devină o țară cu două viteze, iar fără o linie de investiții în infrastructură, facilități și politici care să stimuleze adevărata atragere a capitalului în zonele defavorizate, ne îndreptăm spre un viitor sumbru. Satu Mare nu e măcar o cifră… e un simbol al unei probleme mai mari – una de viitor și sustenabilitate demografică pe care nimeni nu pare să facă ceva concret.
Postarea originală despre decalajele regionale, cu găurile ei evidente, apare prima dată aici, dar cine o mai citește cu atâtea povești necorelate în jurul acestei teme? Decalajele regionale se adâncesc!
