Românce închise în Roma devin grădinari! Ce urmează?
Într-o poveste care să te facă să te întrebi ce se întâmplă cu viața oamenilor din închisoare, două românce, da, două, s-au calificat în grădinărit, pe bune, în spatele gratiilor, timp de trei luni – wow, ce experiență! Certificatul a fost dat de primarul Romei, am înțeles, dar cine se angajează după ce ai stat la răcoare, hmm, asta este o întrebare bună, așa că, să vedem cum o să se descurce acum, că au diplome, brusc, parca lucrurile se schimbă.
Per total, pentru mulți dintre cei care își ispășesc pedepsele, aceaste diplome sunt ca o rază de soare după o zi ploioasă, iar ceremonia în sine, cu primarul acolo, a fost ca un mic festival, doar că, vezi tu, nu au ieșit cu toții în stradă, dar speranțele sunt mari de reintegrare în societate. De fapt, un început mai bun ar putea să fie pe cale, nu-i așa?
Două românce, vorba aceea, „sunt peste tot”, zice că nu știu dacă se mai întorc în România, dar clar că forța de muncă nu se pierde, și așteaptă cu sufletul la gură să profeseze în domeniul ăsta, grădinăritul, lăsând totul în aer, alegerea țării unde vor munci, știi tu – un fel de vacanță incertă, dar cu muncă, puțin suprinzător.
Roberto Gualtieri, primarul Romei: „Munca oferă demnitate”, a zis el, și asta e o frază care te face să te gândești la toate celelalte lucruri pe care le spui în timp ce ești închiș, că pedepsele astea ar trebui să „servească” la învățare, să zicem, altceva, și poate chiar să ajute să nu mai fie recidiviști, da, sunt cuvinte frumoase.
Pe lângă cele două românce, mai sunt vreo 2147 de cetățeni români în închisorile italiene, cu 200 de femei printre ei, deci o comunitate, ar trebui să fie ceva mai mult decât „numere”.
Claudia Pratelli, consilier primăria Romei: „Cetățenii străini sunt prezenți, inclusiv din România, și credem în incluziune”, zice d-na Pratelli, dar mai vedem ce se întâmplă, că vorbe frumoase auzim, dar cum se aplică în viața reală, asta-i întrebarea.
Deci, proiectul continuă, mai multe șanse pentru alți deținuți să se angajeze, să zicem că e doar începutul, dar va fi interesant de urmărit evoluția asta, pentru că viața din închisoare nu este deloc ca un picnic, iar grădinăritul s-ar putea să fie mai mult decât o scuză să nu fii pe stradă.
