Roma introduce taxa de 2 euro pentru a salva Fântâna Trevi – O alegere controversată!
Recent, decizia Romei de a impune o taxă de doi euro pentru a vizita Fântâna Trevi, un simbol iconic, a stârnit multe reacții, amplificând discuțiile despre cum orașe precum Veneția, Atena și Sevilia, în fine, in Europa, își împing limitele când vine vorba de conservarea patrimoniului, dar oare nu e o aberație, oricum? Deja mulți se întreabă dacă turismul va fi accesibil pentru toți, în perioada de maxim de aglomerație, când fiecare dintre noi vrea doar să-și facă o poză cu monedele aruncate în fântână, nu?
Conform informațiilor, taxa a fost aprobată de către administrația lui Alessandro Onorato, consilierul dedicat turismului, ca parte dintr-un plan de management împotriva distrugerilor provocate de vizitatorii nerăbdători, cu toate că, în realitate, cine ar dori să plătească pentru a vedea un loc atât de inclus, de asemenea, suma asta de 20 de milioane de euro ce va umple vistieria municipală pare că va merge mai mult pe îmbunătățiri, nu? Și ce măsuri sunt acolo, când au fost deja instalate controale mâncătoare de timp, limitând numărul vizitatorilor la 400? Cu alte cuvinte, jumătate din români, își spun prietenii – “Hai la fântână!”.
În plus, așa cum majoritatea întreabă – ce-o să facă asociațiile precum Codacons cu acest tip de taxe? Criticile vin ca un tsunami asupra monetizării spațiilor publice, acuzațiile fiind că, frumusețile orașului nu ar trebui să fie accesibile doar celor care au 2 euro în buzunar! Aici s-ar putea suda o idee mai bună. De exemplu, alte orașe din Europa au început să ia inițiative similare, cum ar fi Veneția cu taxele ei, că mai mult de cinci euro în perioada de vârf pare o glumă, sau Sevilia, care se gândește tot la bănuți pentru celebra piață.
Fără taxe, dar cu soluții ingenioase!
De asemenea, să ne gândim la alternative, zonelor celebre din Europa, unde lucrurile nu se îngustează prostesc, ci sunt gestionate cu inteligență, cum ar fi insula Île-de-Bréhat, unde se pune accent întotdeauna pe accesibilitate fără taxe, doamne-ferește! Chiar și în Paris, acolo unde se adoptă metode necostisitoare, nu neapărat complicate, dar care ajută la distribuirea vizitatorilor fără a-i opri de la a admira splendorile istorice. Oare de ce nu se poate și în alte colțuri ale lumii?
Cum rămâne cu Atena care își ajustează valorile și orele de acces fără pic de plată? Totul, ca să nu se ajungă la distrugerea acelor structuri arheologice autentice, iar Germania tinde să fie un exemplu de organizare pe baza cotelor de participanți, care ar trebui implementat în orice parte din lume, mai ales unde se formează aceste cozi interminabile! Dacă doar s-ar găsi o modalitate de a promova un turism responsabile.
În concluzie, aceasta fu o lovitură de teatru in turismul românesc. Oare banii își vor face treaba, sau va ajunge să devenim din nou subiect de răutate în gălăgia turistice? Cu toate acestea, se speră că, într-o zi, toate aceste taxe și măsuri vor duce spre un rezultat pozitiv în conservarea patrimoniului și anume, un viitor mai bun pentru orașele europene, dar, oare cât de mult vor putea să suporte vizitatorii necontroloși în viitorul apropiat? Rămâne de văzut!
