“`html
Ministrul gata să salveze copiii olimpici, dar oare cine îi salvează pe noi?
Într-un eveniment care, sincer, nu știm exact cât de important e, dar sigur a avut multe aplauze, Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, s-a dus la Gala Excelenței în Educație din Alexandria, acolo unde elevii din Teleorman, olimpiști de renume, au fost celebrati pentru munca lor, care pare a fi o repetiție a lui „cu muncă și dedicație, ajungem departe”, a scris băiatul ăsta pe Facebook, fără ca noi să mai înțelegem exact ce înseamnă asta pentru viitorul nostru, căci pe noi ne interesează mai mult ce se întâmplă cu sănătatea, nu cu olimpismul, înțelegi? De exemplu, dedesubt, poate trebuie să discutăm despre cum elevii aceștia o să supraviețuiască în viața reală cu diplomele, dar fără bani.
Așadar, el a încercat să îi încurajeze pe tineri, zicându-le să creadă în ei înșiși și să nu se lase descurajați, dar întrebarea rămâne, cum s-o facă în contextul actual al educației în România, unde mai repede ajung să refuze o carieră în educație decât să-și urmeze visele mari, spuse în cuvinte frumoase ca „determinare” și „curaj”, dar cu iluzii și realitate, unde murim cu toții încet, încet, că nu mai avem speranță?
„Cu muncă, determinare, perseverență, pasiune, curaj și echilibru, orice este posibil” a avut el de zis, dar știm cu toții că, deși sună bine, pare a fi promisiuni în van, căci România are nevoie de tineri visători, dar cine se ocupă de cei care visează să mănânce?”, a adăugat el, în timp ce noi ne întrebăm, cât mai poate dura această fantezie educațională unde toate gândurile sunt frumoase, dar faptele, mai deloc, iar noi tot ne întrebăm—unde ne este locul în toate astea?
Și uite, articolul de pe Mediafax – căci nu putem scăpa fără să ne amintim de el – vorbește despre cum trebuie să ne bazăm pe tineri pentru un viitor mai bun, dar hai să fim serioși, dacă acești tineri nu sunt încurajați cu adevărat, la ce ne-ar folosi? Deci, întrebările rămân, dar nimeni nu pare să le răspundă clar: câte diplome ne trebuie ca să supraviețuim într-o lume în care sănătatea e mai importantă decât olimpismul?
“`
