Fostul ministru Rogobete denunță criteriile „opace” ale repartizării posturilor în sistemul sanitar
Deputatul și fost ministru al Sănătății, Rogobete, a lansat critici acerbe față de modul în care autoritățile au împărțit posturile în spitalele din România, solicitând explicații clare privind criteriile care au stat la baza acestei repartizări. Într-o postare publicată pe Facebook, el a subliniat discrepanțe importante între numărul de posturi alocate unor spitale județene și institute naționale, ilustrând prin exemple care ridică semne de întrebare asupra prioritizării resurselor umane în sănătate.
Rogobete a luat în vizor în mod special Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor, care a primit 131 de posturi, semnificativ mai multe comparativ cu alte spitale județene din centre universitare majore. Spre exemplu, Spitalul Județean de Urgență Bacău a primit 77 de posturi, Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov – 65, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj – 51, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Constanța – 65 de posturi. Această diferență, potrivit fostului ministru, impune o clarificare din partea autorităților.
Repartizarea posturilor în institutele naționale, o altă sursă de nemulțumire
Criticile lui Rogobete nu s-au oprit asupra spitalelor județene, el evidențiind și situația institutelor naționale de profil, care tratează pacienți din întreaga țară, dar au primit un număr redus de posturi. Astfel, Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” a primit doar 15 posturi, Institutul Oncologic București – 22, Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” – 24, Institutul Clinic Fundeni – 86, iar Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” – 24 de posturi.
Fostul ministru a ținut să precizeze că nu neagă necesitatea de medici în județul Bihor, subliniind că toate județele și spitalele mari din România au nevoie de întărirea personalului medical. Totuși, diferențele mari dintre numărul de posturi repartizate ridică îndoieli asupra criteriilor utilizate.
Posturile alocate Spitalului Militar Central criticate dur
Una dintre cele mai pronunțate interpelări formulate de Rogobete se referă la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” din București, care a fost alocat un număr extrem de redus de posturi – doar patru. Această decizie a fost criticată ferm de fostul ministru, care o consideră problematică în contextul actual de securitate regională, ținând cont de războiul din Ucraina, aflată la granița României.
El a punctat că sănătatea nu trebuie privită doar ca un capitol bugetar, ci ca o componentă esențială a capacității statului de a răspunde situațiilor de criză. „Când slăbești spitalele strategice, trebuie să poți explica foarte clar de ce ai făcut-o”, a transmis Rogobete în mesajul său, încheindu-l cu un apel alarmant adresat autorităților: „Opriți-vă! Distrugeți sistemul de sănătate!”
Necesitatea transparenței în alocarea resurselor umane din sănătate
Mesajul lui Rogobete deschide o discuție necesară privind modul în care sunt alocate posturile în cadrul sistemului sanitar din România. În condițiile în care un spital județean din Bihor primește un număr aproape dublu de posturi față de centre universitare importante, iar institutele naționale cu rol strategic sunt subdimensionate în privința personalului, apăr mai multe întrebări legate de criteriile și raționamentele decidenților politici.
În plus, situația Spitalului Militar Central „Dr. Carol Davila” ridică teme suplimentare, mai ales pe fondul tensiunilor regionale și al necesității de a avea o structură medicală puternică, capabilă să răspundă eficient în situații de urgență.
În acest context, apelul fostului ministru pentru oprirea procesului de subminare a sistemului de sănătate scoate în evidență un sentiment de urgență și necesitatea reevaluării priorităților autorităților în domeniul resurselor umane medicale. Lipsa de claritate și justificare privind atribuirea posturilor riscă să afecteze nu doar funcționarea corectă a spitalelor, ci și capacitatea de răspuns a statului în fața situațiilor critice.
