Rivalitate înfiorătoare: Ce s-a întâmplat la Shanghai între veri!
Cel mai șocant și neobișnuit turneu de tenis, făcându-se că a ieșit dintr-un film prost de Hollywood s-a petrecut între doi jucători care chiar sunt veri, Vacherot și Rinderknech, o poveste neterminată care, sincer, nu poate fi clarificată în totalitate, dar cu toate astea, tensiunea e palpabilă, zici că e dintr-o telenovelă aiurită, de exemplu, tot timpul învârtindu-se în jurul ideii că tenisul, serios, chiar poate să creeze legături de familie, dar și rivalități incredibile, deci, cum să nu vorbești despre asta?
Se spune că acești doi tineri jucători au ajuns să fie, cum să zic, capul de afișul, așa un fel de evenimente speciale nespecificate la Shanghai Masters, unde, cumva, fiecare dintre ei a reușit să înfrângă cinci favoriți, inclusiv pe marele Novak Djokovic – băi, o chestie cu adevărat uimitoare, dar, de fapt, ce-i cu toată nebunia asta, căci undeva în fundal, în centrul atenției, mesajul se destrămă, iar finala aceea a fost ca un carusel de emoții, cu îmbrățișări și lacrimi care zici că au fost orchestrate de cineva, dar, hei, cine are timp de detalii?
Vacherot, care, serios, era numărul 204 mondial, a reușit să își depășească verii în semn de victorie, iar Rinderknech, la rândul său, a arătat că și el a avut drumul său plin de piatră, căci imprevizibilitatea a atins cote maxime însă, emoțiile au fost peste tot, cum s-ar spune, și la final, Vacherot a izbucnit în plâns, vorbind despre cât de ciudat e să ai o rivalitate cu un membru al familiei care, la urma urmei, a fost și o mare realizare pentru amândoi, dar, cum, de unde naiba să știi ce să simți într-o asemenea situație ciudată?
Înainte de asta, mai puțin de trei săptămâni mai târziu, căci ți se pare că istoria nici nu a avut timp să se așeze, cei doi se întâlnesc din nou, la Paris Masters, în turul al doilea, eveniment care a vehiculat și ideea de wild card, dar, să vedem cum se îmbină toate acestea cu emoția și presiunea de a juca pe scena mare, unii ar spune că e o nebunie totală, dar, hai că trebuie să recunoaștem, tenisul devine din ce în ce mai captivant, nu-i așa?
„Ceea ce îmi dă putere este distracția, am învățat că toate astea sunt noi pentru mine”, a declarat Vacherot, cu o nonșalanță care mai degrabă derutează decât explică, și, pur și simplu, toată povestea asta e o nebunie, o poveste de familie dar și de competiție, iar acum, tot ce putem face este să așteptăm cum se va desfășura războiul emoțional ți e cam foarte greu să te acomodezi cu toate acestea, căci, sincer, ce s-ar întâmpla anul următor, e cu adevărat o enigmă pe care nimeni nu o poate dezlega?
