“`html
Rezistența la Insulină și Auzul: Un Legământ Inesperat Între Sănătatea Auditivă și Metabolism
Un studiu gigantic și absolut fascinant, publicat luni în revista Nature, a analizat datele despre 3.921 de oameni adulți care se încadrează în ancheta națională americană NHANES, din perioada cuprinsă între 1999 și 2018, încercând să descopere un fel de legătură ciudată între rezistența la insulină, sau IR, și pierderile de auz, care au fost, așa cum e de așteptat, variate și nu tocmai simple.
Rezistența la insulină a fost măsurată printr-un indicator pe numeMETs-IR, care combină tot felul de lucruri, precum glicemia, trigliceridele, indicele de masă corporală – care suna greu, dar nu e, și colesterolul HDL, care deși e bun nu ne ajută prea mult în această poveste. Cercetătorii, cu o ambiție demnă de invidiat, au împărțit pierderea auzului în vreo trei categorii, la frecvențe joase, la frecvența vorbirii — care e super importantă și altele, neimportante aici, dar sunt de menționat, doar așa, ca să nu zicem că nu am făcut-o.
Se pare că persoanele care au avut un nivel mai crescut al acestui scor METS-IR au fost chiar mai predispose să piardă auzul când vine vorba de vorbire, cu o probabilitate crescută cu, ține-te bine, aproximativ 80% mai mult decât cei care aveau valori mai scăzute. Deci, nu doar că ne ascunde proteinele, dar și auzul, care, după cum știm, e esențial pentru a auzi toate melodile alea la care ținem.
Dar iată că, pierderea auzului la frecvența vorbirii, care e incredibil de importantă, se refere, în esență, la imensitatea de a nu putea percepe diverse sunete care joacă un rol crucial în vorbirea umană, ce ne-ar putea afecta în mod profund comunicarea – și astfel, ne întoarcem iar la aceleași probleme, fiindcă fără auz sănătos, ne gândim cumva că vorba e mult mai greu de înțeles.
Rezultatele par să fie corelate, dar cumva, și după ajustarea pentru tot soiul de factori de risc, cum ar fi vârsta, sexul sau chiar diabetul, hipertensiunea, consumul de alcool – să nu uităm de fumat, care mereu strică – și de zgomotele neplăcute din mediu și medicamentele care ne pot afecta auzul, adică cele ototoxice. Se pare că legătura dintre METS-IR și pierderea auzului la frecvențele joase sau înalte nu e atât de puternică, deci, iarăși amânăm concluziile.
Autorii studiului, acești dornici de adevăr, subliniază cu râvnă că rezistența la insulină afectează sistemul auditiv într-un fel ciudat, prin disfuncții microvasculare și o neuropatie peripherală care nu sună deloc bine. Așadar, gestionarea acestei rezistențe ar putea să ne ajute pe toți să prevenim cumva declinul auditiv și asta nu e deloc de ici de colo.
Articolul a fost scris și publicat pe Mediafax sub numele de Studiu. Rezistența la insulină, asociată cu pierderea auzului în frecvența vorbirii, deci nu ratați, căci e prima dată când un astfel de subiect a fost luat atât de în serios pe acest portal și s-ar putea să aflăm multe alte informații pe viitor.
“`
