“`html
Ordinele Mortale din Gaza: „Cine Intra, Moare!”
Un rezervist israelian, care s-a aflat la trei misiuni în Gaza, a oferit un interviu șocant pentru Sky News, în care susține că trupele care acționează în teritorii palestiniene primesc ordine dure, fără milă, cu referire clară la împușcarea oricui îndrăznește să pătrundă în zone interzise, oricât de inofensiv ar părea. Astfel, „toți cei care intră trebuie să moară”, a declarat el, un veritabil strigăt de alarmă care ridică întrebări cruciale despre moralitatea acțiunilor armatei.
Conform relatărilor sale, cinismul domina rândurile soldaților, unde deciziile legate de viața oamenilor erau atribuite distrubitori arbitrari, „civili nevinovați” fiind des considerati ”teroriști” fără o dovadă eficientă. Ordinele, variind chiar de la o zi la alta, aveau darul de a crea o haos total, iar consecințele erau devastatoare pentru familiile palestiniene nevinovate. Ultra-vigilența se transforma rapid în violență nejustificată, lăsând comunități întregi în mormane de suferință.
Soldatul, membru al Diviziei 252, evocă amintiri de neuitat, cum ar fi situația în care unitatea sa dormea în casele palestinienilor strămutați, întocmind o „linie imaginară” care, în mintea soldaților, restricționa accesul locuitorilor din Gaza. Oricine depășea acea barieră, indiferent de vârstă sau intenție, era considerat o potențială amenințare, iar soarta sa era pecetluită.
A iarăși a povestit cum „arta de a trasa granițe” era mai mult un joc mortal, unde arbitraritatea în luarea deciziilor era la ordinea zilei. Un adolescent cu bicicleta a fost menționat sarcastic ca un exemplu de viață pierdută în etapele unei nebunii orchestrată de comandanți lipsiți de empatie, dar nu și de putere.
Toți sunt Teroriști: O Discursie Fără Speranță
Încrederea în ideea că „toți din Gaza sunt teroriști” părea să domine mentalitatea soldaților. Chiar și în fața civililor, această viziune limitată continua să fie susținută, iar cei care nu se conformau erau stigmatizați fără milă. Deși soldatul recunoaște că „sunt doar oameni săraci”, majoritatea soldaților îi clasau rapid drept inamici, iar ideea de a ataca fără discernământ era o normă.
Condițiile de deschidere a focului fiind reglate în funcție de starea de spirit a comandantului sau de vreme, soldatul amintindu-și de un bărbat împușcat, iar apoi, când altcineva a încercat să-l recupereze, ordinea a fost schimbată. Din nou, s-a ordonat: „Împușcați tot ce trece de linie.”
Vestul Sălbatic: Fără Lege în Gaza
În alte mărturii despre violența din Gaza, soldatul povestește despre cum soldații care se aflau în apropierea zonei Shujaiya priveau persoane ce căutau fier vechi, fără a exista dovezi de acțiuni teroriste. Un alt exemplu tulburător, unde puterea comandantului era totul, deschizând calea pentru violență fără limite. „E exact ca în Vestul Sălbatic”, subliniază el, intuind un haos absolut dominat de deciziile personale ale liderilor pe teren.
„Oameni care nu sunt vinovați ajung victime, dar pentru mulți din unitățile noastre, nu există nevinovați în Gaza. Motivația părea să fie influențată de atacul din 7 octombrie 2023, care a curmat peste 1200 de vieți. Întreaga mentalitate părea să fie hrănită de un sentiment profund de ură”, mărturisește el, recunoscând desigur că cei din Gaza plătesc prețul unor decizii militare controversate.
Nevoia de A Vorbi Despre Rău
De multe ori, soldații se tem să iasă public cu opiniile lor despre acțiunile IDF, dar acest rezervist simte nevoia să vorbească, chiar dacă riscă să fie ostracizat. El își consacră viața unei lupte interioare, retrăind ororile cu care a fost martor și dorind să conștientizeze pe alții despre realitățile sinistre. „Este un rău în care nu vreau să mă găsesc”, a concluzionat el.
Chiar dacă IDF susține că acționează conform legilor internaționale, acest soldat cere o schimbare în percepție și în modul în care războiul este purtat, atrăgând atenția asupra faptului că mulți oameni, dacă ar fi conștienți de realitate, nu ar mai susține aceste acțiuni violente. Războiul, într-o altă formă, devine o realitate pe care nimeni nu o dorește, iar soldatul se identifică cu suferința palestinienilor pentru că adesea, identitatea lui ca soldat devine o povară.
Un apel la umanitate, o dorință profundă de schimbare, într-o lume plină de conflicte care ar trebui să fie lăsate în urmă, dar ale căror ecouri rezonează în continuare în fiecare colț de Gaza.
“`
