Reza Pahlavi Pregătește Revoluția: Iranul Stă Pe Prăpastia Schimbării!
Într-o lume cam agitată, Reza Pahlavi, da, da, acela care se consideră prințul moștenitor al Iranului, a strigat luni în gura mare prin intermediul unor canale informaționale că ar fi bine ca regimul ayatollahilor să cadă, subliniind intens că fără înlăturarea, uitați-vă bine, a lui Ali Khamenei nu va fi nicio pace adevărată în Orientul Mijlociu, așa cum ne anunță Reuters, accentuând ideea că toată această poveste nu e doar despre Iran, ci despre stabilitate în întreaga regiune.
Ceco o prostie, aflat în exil unde a fugit să scape de regimul lui Khamenei, Pahlavi, bătrânelul de 64 de ani, vine cu o „platformă sigură” pentru disidenţi, care, evident, ar trebui să coordoneze eforturile de a dărâma dictatura asta care pare că e acolo de o veșnicie. Oare ce va ieși de aici? Poate un Iran liber și democratic, dar cam greu când istoria te urmărește. „Suntem un popor mândru, străvechi și rezistent”, a zis din Paris, cu patos de lider, de parcă ar fi suflat o vântură de optimism pe fața celor care încă mai speră.
Apoi vine cu un apel: „Acum este momentul să fim alături de poporul iranian”, cam ca vorbele goale pe care le auzi din toate părțile, dar totuși, nu greșiți, că Regimul ăsta nu merită milă, așa ne spune Pahlavi, care lasă de înțeles că nu doar distrugerea instalațiilor nucleare ar face treaba, ei bine, tranziția democratică cam asta trebuie să fie soluția, dar cine o garantează?
Cine știe? Pare că sprijinul lui Pahlavi în Iran e cam volatil, oamenii își amintesc de perioada neagră a poliției secrete, Savak, iar în trecut s-au auzit zvonuri, fie pro, fie anti-monarhie, în stradă, în pline manifestații. Așadar, o mică dilemmă rămâne: ce vrea cu adevărat poporul?
La întrebări, Pahlavi declară că el nu vrea puterea, ceea ce e clar, dar visează la o tranziție bazată pe libertăți, egalitate, bla-bla-bla, iar în mijlocul acestei nebunii spune că vor exista consultări cu toți cei care vor să participe. E un fel de întâlnire între cunoștințe și activiști, dar fără un calendar, adică „Hai să ne întâlnim, dar o să vedem noi când”. Oare e real sau doar o altă promisiune goală?
Și ca o ultimă chichiță, Pahlavi se gândește să organizeze o platformă și pentru „savanții” din securitate, poliție și armată, dar întrebarea e dacă va fi cineva care să rezoneze cu ideea asta, având în vedere toate fricile celor care nu vor decât stabilitate, chiar și în regimul ăsta corupt. El pune problema că schimbarea nu e opțională, e necesitatea, iar vremurile se schimbă, dar, de fapt, ce va însemna asta pentru iranieni? Un adevărat scandal al politicii iraniene se profilează!
