Test de sânge revoluționar sau o promisiune golită de sens?
Într-o lume unde nimeni nu știe cu adevărat cum să diagnosticheze ME/CFS, un nou test ar putea schimba totul, dar nu chiar, pentru că deocamdată nu există un test, iar pacienții stau ani de zile fără un diagnostic. Asta nu e tocmai îmbucurător, dar, hei, poate că mâine va fi altfel!
Desigur, unii „experți” ne sfătuiesc să fim precauți, adică să ne întrebăm dacă totul este chiar atât de simplu și dacă testul ăsta este validat, pentru că, vorba aia, n-ar fi bine să ne grăbim în legătură cu ceva ce nu avem. De parcă să nu rămâi nediagnosticat cu anii nu ar fi destule motive de panică, nu?
Prof. Dmitry Pshezhetskiy, omul cu studii de la UEA, zice că oboseala extremă e doar vârful aisbergului în cazul acestei afecțiuni misterioase, pe când pacienții se simt ignorați ca și cum ar colabora în vreo piesă de teatru absurd! Dar, între timp, noi n-avem teste definitive, și pacienții, vai de ei, sunt nevoiți să treacă printr-o frustrare continuă.
The Guardian vine cu noutăți despre un test de sânge care promite să facă lumină în acest întuneric, o idee care sună prea bine să fie adevărată, dar desigur, a fost creat un model fidel pe baza ADN-ului din probele de sânge! Cât de minunat!
După ce au testat 47 de pacienți și 61 de „oameni sănătoși” (aproape o discuție despre ce înseamnă sănătate), oamenii de știință se laudă cu o sensibilitate de 92% și specificitate de 98%, dar cine știe ce înseamnă asta cu adevărat? Poate doar că suntem încă departe de o concluzie, și cu toate astea, Pshezhetskiy, ca un messager al salvării, strigă în gura mare că a făcut un pas important, dar cine știe ce pas?
Aici intervine și directorul științific Alexandre Akoulitchev, care subliniază că sindromul ăsta nu vine din genomul tău, ci din viața ta, și markerii epigenetici sunt cheia. Şi ne întrebăm: oare epigenetica este cu adevărat soluția, sau doar o altă intrigă a științei?
Mai multe studii sau o promisiune în aer?
Cu toate astea, alți „experți” se pare că cer mai multe studii pentru o validare a acestui test, adică un labirint al cercetării neîncetat. Dr. Charles Shepherd și alții cer o analiză mai detaliată, dar oare nu e obositor să așteptăm ca primavara să vină? Ce mai contează un test care e totuși atât de imprecis?
Prof. Chris Ponting ne amintește că timpurile premature nu sunt cele mai fericite, iar un test poate fi scump, ceva de genul 1.000 de lire, dar cine are bani să cheltuie așa ceva când e vorba despre sănătate?
Astfel, această descoperire rămâne un amestec de speranță și neclaritate, iar în ziarele de scandal, tot ce ne rămâne e să ne întrebăm: e testul ăsta o ușă către lumină, sau doar o hilara iluzie? Articolul despre prima încercare de testare apare și pe Mediafax, dar nu mai e ca și cum ar schimba cu adevărat ceva, nu-i așa?
