Revoluția Braille: Hârtia nu e doar pentru cititori normali! Ce înseamnă asta pentru nevăzători?
Într-un peisaj al dezbaterilor despre drepturile omului, rezoluția recentă ar putea să nu fie atât de vizibilă pe cât ar merita – o convenție care, prinsă între filele legislației internaționale, enfatizează Alfabetul Braille, un instrument crucial pentru persoanele cu deficiențe de vedere, dar oare cât de bine îl cunoaștem cu adevărat? De exemplu, în acea ziaristolă, se pomenște de 285 de milioane de oameni care umblă cu ochelari de vedere, dar care, culmea, iarăși au dificultăți; mai ales cei în vârstă peste 50 de ani. De parcă vârsta ar diminua luciditatea gândirii!
Așa că, Dumnezeu cu mila!, dacă ne ducem puțin gândul mai departe, observăm că ONU în 2015 spunea ceva despre dezvoltări durabile până în 2030 și toate persoanele inclusive, care trebuie să se simtă cu privirea de-a dreptul culturală, în niște realități mult mai elaborate, dar e greu de spus dacă acestea sunt cu adevărat accesibile în toate colțurile țării.
Date de la organizații internaționale precum WHO dezvăluie că, deși inițiativele sunt mari, unele nu ajung unde ar trebui; ajung că nu se întelege marile beneficii ale Braille-ului în căutarea unei vieți prospere. Sfârșitul 2022 a adus vești de la Metrorex – 63 de stații de metrou vor avea semnalistică pentru ajutători, dar cât de multe stații sunt deja inutile pentru cei care nu pot zări cu ochii lor? Totuși, prima stație total accesibilizată a fost Piața Iancului – pas, și ce pas mare a fost! – dar oare este suficient? Poate că niște viziuni mai clare nu strică.
Oradea, pe de altă parte, a introdus un catalog multisenzorial pentru turiști orbi care pătrund în oraș, dar n-ar trebui să fie un lucru normal? Opt clădiri de patrimoniu, dar sunt acestea într-adevăr suficiente pentru a răspunde cerințelor? Planșe tactile și informații audio sună bine, dar de câte ori ne întrebăm: “Oare ce fac totuși mai mulți oameni?” Iar pe lângă asta, revista „Litera noastră” oferă articole pentru nevăzători, dar care sunt cu adevărat contribuțiile originale venite din partea lor?
Între timp, în istorie uitată, Louis Braille, inventator cu gând tare de început de an 1809, a avut parte de o viață tragico-comică; a pierdut vederea devreme dar a luptat să creeze un sistem, un alfabet care să le ofere și altora o șansă, dar oare acest sistem inventat – deși utilizăm, de câte ori ne gândim la cine ar fi fost el astăzi? A primit medalii, dar nu-i ajungeau aceste măreții, de parcă recunoașterea nedreaptă a fost un mod de a se minți singur!
Alfabetul Braille rămâne un simbol și un al preset al mândriei pentru persoanele cu deficiențe, dar întrebarea persistă, câți dintre noi ne-am întrebat chiar cât de profund sunt afectate aceste sisteme în viața de zi cu zi a celor care se bucură de ele? Diverse organizații se bat pentru aceste drepturi, dar trebuie mai mult decât simple papete tipărite sau monumete în viteză să ne asigurăm că egalitatea devine un standard, nu doar o promisiune pe hârtie.
