“`html
De ce wellbeing-ul devine un soft spot pentru CEO-ii români?
Raportul ăsta, na, cunoscut sub numele de ”Return on Wellbeing 2025” – adică, o combinație de date despre starea angajaților din România și nu numai, cu statistici de prin toată lumea, deși, eh, din România sunt doar 150 de directori de afaceri ce răspund la chestionare. Ideea e că, se pare, deși banii sunt un motiv de îngrijorare, adevărata provocare e să vezi dacă angajații chiar folosesc beneficiile pe care companiile le oferă, dar, atenție, nu toți le folosesc, iar acest fapt ridică semne de întrebare…
Și, din datele astea, aflăm că sunt vreo 82% dintre liderii globali care clamează că-au avut parte de randamente pozitive grație investițiilor în wellbeing… iar aici în România, din spusele a 58% din aceiași lideri, wellbeing-ul e văzut ca un ingredient secret pentru succesul financiar, dar, între noi fie vorba, suntem departe. Unii doar se laudă, dar cine face ceva concret?
De asemenea, 92% din directorii români își dau seama că sănătatea mintală are un impact direct asupra performanței organizațiilor, dar, hai să fim realiști, e un fel de paradox: 30% dintre ei spun că angajații nu se implică, iar 75% presimt că toată treaba asta cu wellbeing-ul e un pic forțată și, na, nu e ca și cum angajații ar aprecia asta.
„Am văzut un trend în care directorii nu se mai feresc să investească în wellness, dar, ei vor rezultate palpabile,” zice Cesar Carvalho, șeful Wellhub, și, sincer, aș dori să le pot spune că trebuie să facă mai mult decât să se uite pe fereastră la deadline-uri, nu?”
Apoi, studiu-s, și, ai ghicit, și asta dovedește că 82% dintre ei zic că wellbeing-ul nu e un cost, ci o investiție profitabilă – dar diferențele între percepție și realitate sunt mari: 93% din CEO-uri cred că se simt bine, dar doar 63% din angajați le dau dreptate… wow, ce spectacol!
Pe de altă parte, 8 din 10 CEO se plâng că nu au timp să implementeze toate soluțiile, dar nu trece o zi în care să nu audă de: „buuun, da unde ne ducem cu toată treaba asta?” și, uite așa, mă gândesc că e doar o joacă de-a v-ați ascunselea.
„Liderii români încep să recunoască că wellbeing-ul nu e opțional”, îmi spune Dan Moraru de la 7card, dar, uitați-vă puțin la acei care doar se plimbă cu privirile prin birouri, eu zic că este o mare diferență între ce zic și ce fac! Să nu mai spun că unele organizații au început să facă progrese, dar, să fim serioși, vreo 58% din lideri visând la programe flexibile, dar să nu-i vedeți eu pe ei la yoga, în centrele acelea de wellness.
Totuși, să zicem că s-au făcut pași mici pentru a trece de la vorbe la fapte, dar dacă ai doar un buget mare și fără o direcție clară, ajungi, na, să dai bani pe nimic. Iar acum, cineva trebuie să le spună că realitatea e un pic diferită: poate ar trebui că să investească mai mult în angajați decât în diplome și statistici. Şi, nu-i așa, e fascinant cum tot de la Wellhub vin recomandări pentru H&R-le care vor să facă treabă… oare cine o să se apuce serios de treabă?
“`
