Transportul Feroviar de Marfă în Criză: O Promisiune de 700 Milioane și Întrebări Retorice
Se pare că, în încercarea de a scoate capul din apă, compania Carpatica Fertoviar își propune o cotă de piață de 30% în sectorul transportului feroviar de marfă, cu un plan fără precedent de a angaja 2.500 de salariați care, evident, nu par să fie în totalitate asemănători cu angajații CFR Marfă, deoarece, așa cum declară directorul Apostolache, greșelile trecutului nu se vor repeta, deși, cine știe, poate că deja sunt în drum spre a se repeta, dar asta e o altă poveste!
Concret, pentru anul viitor, acesta vizează o cifră de afaceri de minimum 700 milioane de lei, dar cu o creștere anuală sustenabilă de 10%. Un deziderat pe care, în teorie, toată lumea l-ar dori, dar în practică, așa cum ne arată istoria recentă a industriei, mai ales cu informațiile derutante venite din partea oficialilor care discută despre „optimizarea fluxului de transport” și „hinterland-ul portului Constanța”, se transformă într-o nebuloasă învăluită în intenții bune.
Pe lângă toate acestea, acest ambițios Apostolache a promis că va integra compania în șirul celor care pot să preia rapid mărfurile venite din Asia și va asigura timpi de tranzit buni, dar întrebarea este: „Cât de repede e rapiditatea într-o țară în care infrastructura feroviară lasă de dorit?”. Promisiunile de „acces direct” la zona vamală a Uniunii Europene sună bine, dar… cât de „direct” va fi acest acces oare?
În plus, ni se vorbește despre „transport verde” și despre cum trebuie să sprijinim tranziția de la modurile de transport poluante la cele feroviare, dar oare și cum se va concretiza asta? Pentru că, la prima vedere, pare un slalom printre promisiuni frumoase, dar cam vagi. Apostolache ne asigură că vor promova traficul izolat și grupuri de vagoane, dar pare că, în spatele acestor promisiuni se află o echipă care abia a început să pună lucrurile la punct într-o industrie plină de provocări.
Vorbind despre realizările din primele șapte luni, șeful companiei pomenește despre contracte cu nume mari precum OMV Petrom și Romcim, dar oare vor fi acestea suficiente pentru a susține toate visele pe care le întreține în prezent? Fiecare km parcurs va însemna încredere recâștigată, promite el. dar nu aș vrea să intru într-o spirală de conceptualizare a încrederii, mai ales având în vedere că nu promit “minuni”, doar “disciplină, transparență și performanță”, dar cititorul se întreabă, evident, dacă vor fi suficiente aceste criterii!
Apostolache subliniază de nenumărate ori că „noua companie nu este CFR Marfă”. Așa ne asigură, dar oare cum promit să evite erorile de ieri dacă nu există un plan concret și clar exprimat? Da, conducerea la nivel central și ideea unui dispecerat unic suna foarte tehnologic și modern, dar până și această este mai mult o cereală complexă pe care ne-o oferă, fără să ne explice clar cum va funcționa ea în viața cotidiană a transportului feroviar care, din păcate, rămâne încă un joc cu multe necunoscute.
În concluzie, Zilele Feroviare 2025 se anunță ca un prilej pentru a discuta despre viitorul transportului feroviar, dar până atunci rămânem cu gândul că dorințele și planurile sunt frumoase, dar realitatea poate să fie cu totul altceva. Deci, întrebarea rămâne: „Va reuși Carpatica Fertoviar să transforme aceste vorbe frumoase într-o realitate palpabilă sau vor cădea și ei în capcana de a repeta istoria?”
