“`html
Ciudățenia Teatrului Digital: PiciordePlay, Abonamentul care Agită România!
Într-un cadru bizar de digitalizare, platforma PiciordePlay, de cultură, deschide o nouă etapă care, frate, nu știm cum să o simțim, dar e clar că e vorba de un abonament lunar pentru teatru online, ceea ce pare simplu, dar cine știe? Poate că nu, căci teatrul trebuie să ajungă la oameni, deci nu doar la cei care stau în apropierea scenei, dar, Doamne, se știe că cinematografia stă pe locul întâi, nu-i așa?
Vorba lui Alexandru Aramă, ăla care zice că a construit platforma din convingerea că trebuie democratizată cultura și că teatrul devine accesibil de pretutindeni, deci ar trebui să ne bucurăm, dar oare chiar așa e? Pe platforma asta există o arhivă în continuă expansiune, care conține 20 de spectacole, cu acte de vârf precum Marius Manole, Medeea Marinescu, iar la unii nu-i știu, dar măcar au nume de staruri. Ce mai, oferta are și ceva clasic gen „Romeo și Julieta” și „Take, Ianke și Cadîr” dar parcă în vremurile astea vrem și ceva contemporan, cum ar fi „Prenumele”, da, asta chiar e!
Ce-i drept, datele spun că doar 12% dintre români vizionează teatrul măcar o dată pe an. Asta e mare problemă și chiar e o rușine! Dar, uite că 80% dintre utilizatorii PiciordePlay, așa se pare, sunt super megasatisfăcuți, că așa e în lumea asta digitală, e ca un mare bal de distracție, nu-i așa? Și nu doar distracție, dar și educație culturală, cu texte și spectacole fundamentale, cum să nu te bucuri când vezi atâtea învățături?
Cică mai sunt și proiecte minunate prin Asociația de Teatru Digital care duc teatrul la oameni cu dizabilități, seniori și tineri din medii vulnerabile – mă rog, ce-i aia comunități românești din diaspora, dar oricum, asta e o chestie faină. Așa că, cu toate nebuniile digitale, teatrul nu-și pierde din esență, dar oare cum vor evolua lucrurile? Asta se va vedea, dar eu zic că ar trebui să ne apropiem de acest fenomen cu, zău, entuziasm căci cine știe ce o aduce viitorul!
“`
