Creșterea semnificativă a capacităților de stocare a energiei electrice în România în contextul stării de alertă energetică
Nevoia de capacități suplimentare de stocare a energiei electrice a revenit recent în atenția publică din cauza situației energetice critice din România, care a intrat în stare de alertă energetică după oprirea unui reactor la Centrala de la Cernavodă și scăderea drastică a producției hidro la Porțile de Fier. Aceste evenimente au fost cauzate de debitele Dunării, aflate aproape de minime istorice.
Chiar dacă cererea pentru astfel de instalații nu este nouă, ea a fost accentuată în ultimii ani, în special din cauza creșterii rapide a puterii instalate a prosumatorilor, care a exercitat presiuni suplimentare asupra rețelei de distribuție naționale.
Forta instalațiilor de stocare și modul lor de operare
Instalațiile de stocare a energiei funcționează pe principiu bateriilor: acestea se încarcă atunci când consumul este redus, folosind energie produsă fie din surse regenerabile proprii, fie preluată direct din sistem, iar ulterior sunt descărcate în sistem pentru reglaj secundar al Sistemului Energetic Național (SEN), în momentele de necesitate.
Conform datelor oficiale, în luna martie a anului trecut, puterea instalată în instalații de stocare era mult mai redusă, dar în prezent a crescut de peste șapte ori. Datele Transelectrica, solicitate de publicația Gândul, arată că la începutul lunii martie 2025 erau în funcțiune 12 unități de stocare cu o putere instalată totală de 137,2 MW și o capacitate de 269 MWh.
În prezent, 50 de grupuri de stocare activează în sistemul energetic național
Conform informațiilor actualizate disponibile pe site-ul Transelectrica, numărul instalațiilor de stocare a crescut la 50 de grupuri de stocare, cu funcționalitate variată: unele independente, care se încarcă din rețea în momente cele mai favorabile, iar altele integrate în centrale mixte, stocând energia produsă spontan.
Capacitatea totală instalată în aceste instalații a ajuns la 989 MW, ceea ce înseamnă o creștere de 7,2 ori față de valoarea înregistrată în martie 2025. Această valoare a depășit capacitatea instalată a unui reactor la Cernavodă, care este de 700 MW. În condiții normale, cele două unități nucleare funcționale la Cernavodă asigură în jur de 20% din producția electrică națională.
Rolul instalatiilor de stocare în gestionarea consumului și producției de energie
Datele operatorului național de sistem arată că, în perioadele de vârf de consum, instalațiile de stocare au fost capabile să aducă un aport semnificativ sistemului energetic. De exemplu, luni seara acestea au susținut cu aproximativ 600 MW consumul maxim, estimat la 7.274 MW.
În același interval, România a trecut printr-o tranziție de consum: luni la ora 17:24, consumul a început să depășească producția, ceea ce a impus import de energie. Ulterior, marți dimineața, în jurul orei 08:40, țara a început să înregistreze excedent de producție și să exporte energie.
Structura consumului și producției naționale de energie electrică
Potrivit unor date recente privind pierderile și echilibrul energetic la ora 16:44, consumul se situa la 5.830 MW, în timp ce producția era de 6.177 MW, cu o distribuție pe surse astfel:
- Cărbune: 881 MW
- Hidrocarburi: 1.148 MW
- Hidro: 736 MW
- Nuclear: 683 MW
- Eolian: 185 MW
- Fotovoltaic: 2.490 MW
- Biomasă: 51 MW
- Instalații de stocare: 0 MW
Soldul în acea perioadă a fost de -347 MW, ceea ce indică o exportare a energiei.
Ponderea surselor în producția de energie la nivel național
- 40,69% – Fotovoltaic (2.520 MW)
- 18,39% – Hidrocarburi (1.139 MW)
- 14,23% – Cărbune (881 MW)
- 11,84% – Hidro (733 MW)
- 11% – Nuclear (681 MW)
- 3,02% – Eolian (187 MW)
- 0,84% – Biomasă (52 MW)
- 0% – Instalații de stocare (0 MW)
Total producție: 6.197 MW, măsurată la ora 16:42.
Datele ilustrate de Transelectrica, prin grafice și hărți detaliate, reflectă atât schimbările dinamice din structura producției, cât și importanța crescândă a capacităților de stocare pentru stabilitatea sistemului energetic.
Creșterea rapidă și semnificativă a capacității de stocare a energiei are implicații majore asupra flexibilității și siguranței Sistemului Energetic Național, în special în contextul condițiilor meteorologice extreme și al perturbărilor în producția de energie centralizată. Aceasta poate conduce la o mai bună adaptare la fluctuațiile cererii și ofertei, contribuind la menținerea echilibrului sistemului în situații de criză energetică.
